ICCJ. Decizia nr. 543/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 543/2012
Dosar nr. 392/46/2011
Şedinţa publică de la 3 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii N.E., N.C. şi R.A. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să emită decizia pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul construcţie în suprafaţă de 124,32 mp, în prezent demolată, situată în Piteşti, str. S., preluată abuziv, pentru care în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-a expediat Notificarea nr. 2339/17350 din 6 noiembrie 2001, urmare căreia Primarul Municipiului Piteşti a emis Dispoziţia nr. 3403 din 18 iunie 2007 cu propunere de acordare despăgubiri; să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a emiterii deciziei de acordare despăgubiri; să plătească cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, urmare notificării depusă prin executorul judecătoresc de N.P., în prezent decedat, având ca moştenitori pe N.E., N.C. şi R.A., s-au solicitat despăgubiri pentru imobilul demolat în anul 1978.
Primarul Municipiului Piteşti a emis Dispoziţia nr. 3403 din 18 iunie 2007, prin care a propus pentru respectivul imobil acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Reclamanţii au arătat că nu au atacat în justiţie Dispoziţia Primarului şi, ca atare, acesta a înaintat dosarul şi dispoziţia, cu documentele aferente, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei de despăgubire.
Prin Sentinţa civilă nr. 239/F-Cont din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii N.E., N.C., şi R.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire conform Dispoziţiei nr. 3403/2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a respins cererea privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, dar acesta nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este îndreptăţită să îşi aloce cât timp apreciază singură că este necesar pentru a parcurge toate fazele procesului administrativ de acordare a despăgubirilor.
Este obligatoriu ca soluţionarea dosarelor să se realizeze potrivit legii, cu parcurgerea tuturor etapelor, şi este corect să se respecte o ordine obiectivă de soluţionare, aceea a datei de înregistrare a dosarului, dar aceasta nu înseamnă că soluţionarea dosarelor poate să treneze un timp îndelungat şi total nedeterminabil.
Ori, aproape patru ani, cât a trecut de la emiterea Dispoziţiei Primarului şi înaintarea ei la CCSD şi, respectiv, până în prezent, nu constituie un termen rezonabil, normal, de soluţionare a dosarului. Cu atât mai puţin se poate vorbi de termen rezonabil dacă se porneşte de la anul 2001, când N.P. a formulat Notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În ce priveşte daunele cominatorii, instanţa de fond a constatat că acestea nu pot fi examinate prin prisma art. 5803 C. proc. civ., care reprezintă o normă legală specifică punerii în executare silită civilă a unui titlu executoriu
Instanţa de fond a mai apreciat că nu se impune aplicarea unei astfel de sancţiuni pârâtei, având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire depinde şi de un factor de timp care scapă unei cuantificări exacte din partea pârâtei: evaluarea imobilului, etapă în care acţiunea îi aparţine unui evaluator şi care în timp poate fi mai scurtă sau mai îndelungată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui obiectiv de evaluat.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nu se impune obligarea pârâtei la emiterea deciziei sub sancţiunea unor penalităţi plătite pe zi de întârziere.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aspectele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Instanţa pronunţându-se pe fondul cauzei a obligat Comisia Centrală direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recurenta mai arată că nu poate fi primită acţiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecere peste etapele administrative. Această situaţie este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce şi la conjuncturi juridice anormale, şi anume, se poate stabili o obligaţie într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligaţie ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte termenul de emitere a deciziei privind titlu de despăgubire.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cu s-a pronunţat în mod constant această instanţă supremă.
Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire imediat, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.
Înalta Curte va modifica sentinţa recurată în sensul că emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine pentru următoarele considerente:
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile din dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile din dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor din dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
În cauza de faţă reclamanţii s-au adresat instanţei de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în Piteşti, str. S. care nu poate fi restituit în natură, iar instanţa de fond a admis cererea, pornind de la nesoluţionarea dosarului într-un termen rezonabil.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamanţilor, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 3403 din 18 iunie 2007 a Primarului Municipiului Piteşti cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la înregistrare.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamanţilor de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinţei civile nr. 239/F-Cont din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 6 luni de a data pronunţării prezentei decizi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 544/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
