ICCJ. Decizia nr. 550/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 550/2012
Dosar nr. 7393/2/2010
Şedinţa publică de la 3 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea din avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea pârâtei să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile şi să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului şi la plata unor daune interese în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 07 aprilie 2010 a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la Consulatul General al României din Cernăuţi, fără a primi număr de înregistrare şi ulterior la 04 august 2010 a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Prin întâmpinare pârâta a arătat că preşedintele ANC a aprobat cererea reclamantului, emiţând Ordinul de redobândire a cetăţeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, neexistând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Prin Sentinţa civilă nr. 2021/15 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins capetele de cerere privind avizarea cererii şi emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei ca rămase fără obiect şi a respins celelalte capete de cerere formulate.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantul V.A., fără număr de înregistrare, a fost analizată şi avizată pozitiv fiind emis Ordinul de redobândire a cetăţeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011, astfel încât capetele de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei şi emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei române sunt lipsite de obiect.
Pentru aceleaşi considerente, referitor la capetele de cerere din acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române, la programarea reclamantului pentru depunerea jurământului şi la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, instanţa de fond a constatat că sunt neîntemeiate şi a dispus respingerea acestora, întrucât nu poate fi vorba de nesoluţionarea unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 sau de existenţa unui refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ.
Asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a avut în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., neexistând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, pentru a se reţine culpa procesuală a pârâtei.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul V.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii.
În preambulul O.U.G. nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie sunt precizate în mod expres motivele adoptării acesteia, rezultând fără echivoc faptul că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ.
Cu toate că textul de lege este cât se poate de clar prevăzând un termen expres de maxim 5 luni pentru verificarea dosarului, ANC a stabilit termen pentru analizarea cererii la data de 10 ianuarie 2011, cu încălcarea termenului legal chiar dacă ne raportăm la data de 22 iunie 2010.
În aceste condiţii, refuzul nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului rezultă din depăşirea de către ANC a termenului în care avea obligaţia de a analiza cererea în termenul prevăzut de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul mai arată că soluţionarea cererii de către autoritatea pârâtă după expirarea termenului maxim prevăzut de către lege face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administraţiei şi, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei, cu atât mai mult cu cât acesta a invocat ca temei de drept prevederile art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa trebuia să verifice în virtutea rolului activ dacă s-a respectat termenul legal de soluţionare a cererii care este de maxim 5 luni de zile pentru emiterea unui aviz pozitiv sau negativ, respectiv maxim 30 de zile pentru emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române care se calculează de la expirarea termenului de 5 luni de zile.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la data de 22 iunie 2010, iar în conformitate cu art. 141 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române s-a stabilit ca termen de soluţionare a cererii data de 10 ianuarie 2011, respectându-se termenul de 5 luni prevăzut de lege.
Termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.
Reclamantul a formulat prezenta acţiune la data de 24 august 2010, astfel că nu se poate reţine că acesta a fost lezat prin încălcarea drepturilor sale constituţionale.
Faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".
În cauza de faţă, nesoluţionarea cererii reclamantului s-a datorat faptului că până la formularea acţiunii judecătoreşti nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurent, dispoziţii care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.
Legiuitorul a stabilit o procedură specială în privinţa soluţionării cererilor de redobândire a cetăţeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile.
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că cererea reclamantului înregistrată sub nr. 27973/RD/2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie la data de 3 martie 2011, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a cetăţeniei române nr. 113P.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.A. împotriva Sentinţei civile nr. 2021 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5445/2012. Contencios. Luare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 554/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
