ICCJ. Decizia nr. 619/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 619/2012
Dosar nr. 5587/105/2009
Şedinţa publică din 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 5587/105/2009 al Tribunalului Prahova, secţia comercială, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pe S.C. U. S.A. Ploieşti, solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii comerciale pârâte din 15 octombrie 2009.
La aceeaşi instanţă a fost înregistrată şi acţiunea formulată de A.I. în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, prin care s-a solicitat de asemenea, anularea hotărârii AGEA din 15 octombrie 2009, cele două cauze fiind conexate prin încheierea Tribunalului Prahova din 20 ianuarie 2010.
În şedinţa din 10 februarie 2010, tribunalul a dispus, prin încheiere sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a excepţiei de nelegalitate a Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, invocată de ambii reclamanţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 5067 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată, reţinând în esenţă că întrucât Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 nu a fost publicată în M. Of., nu a fost niciodată în vigoare pentru a fi aptă să producă efecte juridice, nereprezentând un act administrativ cenzurabil în contencios administrativ, nici printr-o acţiune în anulare, nici pe calea excepţiei de nelegalitate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta B.I.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond nu a examinat fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate invocate, pe considerentul că actul administrativ nu a fost niciodată în vigoare, nefiind publicat în M. Of.
S-a mai arătat de către reclamantă că motivarea instanţei, în parte corectă, impunea admiterea excepţiei de nelegalitate şi nu respingerea ei ca inadmisibilă, întrucât actul respectiv produce efecte juridice, dar în mod nelegal.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Actul administrativ intitulat Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a decis, printre altele, condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea realiza retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale societăţilor comerciale, ca urmare a hotărârii AGEA.
Atât Legea nr. 297/2004 cât şi Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare conferă acestei autorităţi publice dreptul de a emite reglementări în domeniul pieţei de capital, prin adoptarea de norme, dispuneri de măsuri ori acte administrative individuale.
Referitor la actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate, Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a fost publicată în Buletinul lunar al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 24/2006, aferent lunii iunie 2006, atât în format scris, cât şi în format electronic.
Acest înscris, conţinând norme cu caracter general şi abstract, are valoarea juridică a unui act administrativ cu caracter normativ, emis în scopul punerii în aplicare a unor acte normative de nivel superior.
Curtea constată că este eronată susţinerea instanţei de fond, privind inexistenţa actului administrativ prin nepublicarea dispunerii de măsuri în M. Of. În virtutea efectului de opozabilitate, acest act administrativ, odată cu publicarea în buletinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, produce efecte juridice, circumscriindu-se definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi fiind astfel, cenzurabil pe calea excepţiei de nelegalitate.
Astfel, în mod greşit s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate, urmând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă.
În raport de împrejurarea că actul administrativ în litigiu a intrat în vigoare la data publicării conform normelor prevăzute în legislaţia pieţei de capital, urmează ca instanţa de trimitere să se pronunţe în ce măsură era necesară şi publicarea în M. Of. şi deci, dacă efectele juridice ale actului s-au produs în mod legal din punctul de vedere al asigurării publicităţii şi, de asemenea, să examineze motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea excepţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.I.L. împotriva Sentinţei nr. 5067 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 623/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
