ICCJ. Decizia nr. 627/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 627/2012
Dosar nr.7779/2/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 septembrie 2010, reclamanţii T.A.G., T.L.C., K.D.M. şi C.M. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Ministerul Finanţelor Publice şi pe preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, C.N.D., solicitând obligarea primei pârâte la stabilirea dreptului la despăgubiri în valoare de 11.422.480 RON, obligarea celei de-a doua pârâte la plata sumei sus-menţionate, actualizată şi cu dobânda legală sub sancţiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum şi la plata dividendelor cuvenite cu începere de la 20 martie 2009.
Reclamanţii au mai solicitat obligarea Ministerul Finanţelor Publice să pună la dispoziţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor suma necesară valorificării drepturilor băneşti sub sancţiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum şi obligarea pârâtei C.N.D. să aducă la îndeplinire obligaţiile stabilite în sarcina autorităţilor publice a căror preşedinte este şi să plătească în solidar sumele cuvenite pentru plata cu întârziere a despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că, prin notificarea formulată în septembrie 2001 au solicitat restituirea în natură a unui imobil compus din teren în suprafaţă de 19.420 mp, situat în Bârlad sau acordarea de despăgubiri, dosarul constituit fiind de mai multe ori, restituit primăriei de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi finalizat prin dispoziţia nr. 2093 din 12 decembrie 2008 prin care Primarul municipiului Bârlad a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Reclamanţii au mai arătat că, deşi la 20 martie 2009 li s-a comunicat raportul de evaluare, procedura administrativă a fost sistată, procesul de acordare a despăgubirilor nefiind finalizat cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
La data de 24 noiembrie 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat atât cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamanţilor să facă dovada calităţii de moştenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum şi a dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren, cât şi cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bârlad care nu a comunicat în totalitate documentaţia aferentă dosarului de despăgubire.
Prin întâmpinarea depusă la aceeaşi dată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2093/2008 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, ca fiind un act emis cu încălcarea prevederilor art. 4 şi 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea din 23 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2093/2008, cu motivarea că este un act ce produce efecte în domeniul dreptului civil, fiind supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi nu poate fi cenzurat în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2547 din 30 martie 2011, aceeaşi instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
De asemenea, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta C.N.D., precum şi cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bârlad şi cererea reconvenţională formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire până la concurenţa sumei de 11.422.480 RON, respingând celelalte petite formulate de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că se justifică legitimarea procesuală a pârâtei C.N.D., în calitate de conducător al celor două autorităţi publice implicate în desfăşurarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, în condiţiile în care reclamanţii solicită aplicarea unei amenzi civile pentru plata cu întârziere a despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că nici Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au competenţa legală de a exercita controlul asupra dispoziţiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri verificând doar prin secretariatul comisiei legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
În aceste împrejurări, instanţa a reţinut că, prin cenzurarea legalităţii dispoziţiei nr. 2093/2008 sub aspectul îndreptăţirii persoanelor notificate de a primi despăgubiri, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi-a depăşit limitele de competenţă stabilite de lege.
Instanţa de fond a constatat şi faptul că motivele invocate de autoritatea sus-menţionată în susţinerea refuzului de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt neîntemeiate şi se circumscriu noţiunii de refuz nejustificat de a finaliza procedura administrativă, reprezentând o încălcare a dreptului reclamanţilor la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
În consecinţă, instanţa a dispus obligarea comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire până la concurenţa sumei de 11.422.480 RON, conform raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă.
Celelalte solicitări ale reclamanţilor, respectiv obligarea la plata aceleiaşi sume a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi cererea de plată a dividendelor au fost respinse, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 181 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Referitor la aplicarea sancţiunii amenzii în sarcina preşedintelui celor două instituţii publice, instanţa a reţinut că prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile doar în cazul în care nu este respectat termenul prevăzut pentru executarea hotărârii irevocabile şi în consecinţă, s-a considerat neîntemeiată cererea reclamanţilor.
De asemenea, s-au apreciat ca neîntemeiate cererea reconvenţională şi cea de chemare în garanţie, în raport de atribuţiile stabilite în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin art. 16 din Legea nr. 247/2005 şi de faptul că acelaşi act normativ nu prevede obligaţia autorităţii locale învestită cu soluţionarea notificărilor de a relua procedura sau de a reface dispoziţiile emise.
Împotriva sentinţei nr. 2547 din 30 martie 2011 au declarat recurs atât reclamanţii T.A.G., T.L.C., K.D.M. şi C.M., cât şi pârâta C.N.D. şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta criticând şi încheierea din 23 martie 2011 prin care s-a respins excepţia de nelegalitate.
Reclamanţii au formulat critici cu privire la respingerea cererii de aplicare a amenzii de câte 200 RON pe zi de întârziere pentru comisie şi preşedintele ei, învederând că acordarea daunelor cominatorii se justifică, având rolul de a constitui o constrângere pentru debitorul de rea credinţă care ar refuza fără temei să execute obligaţia de a face.
S-a mai invocat şi faptul că instanţa de fond trebuia să oblige Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata de urgenţă a sumei de 11.422.480 RON contravaloarea despăgubirilor, actualizată şi cu dobânda legală, sub sancţiunea aceleiaşi amenzi, această obligaţie fiind reglementată de Capitolul 51 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sub forma emiterii de titluri de conversie.
Reclamanţii au solicitat şi modificarea sentinţei în sensul obligării Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a preşedintelui acesteia la plata dividendelor, începând cu 20 martie 2009, data redactării raportului de evaluare.
O ultimă critică adusă hotărârii de către reclamanţi priveşte neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de pârâta C.N.D. care se face vinovată de refuzul de a rezolva dosarul corespunzător dispoziţiei nr. 2093/2008 şi care trebuie să fie obligată de a aduce la îndeplinire măsurile stabilite în sarcina autorităţilor a căror preşedinte este şi de a plăti, în solidar cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, sumele cuvenite pentru valorificarea cu întârziere a despăgubirilor, sub sancţiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere.
Pârâta C.N.D. a invocat şi în recurs excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de prevederile Legii nr. 247/2005, potrivit cărora atribuţiile sale în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt de ordin reprezentativ, obligaţia de numire a evaluatorului şi de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire revenind Comisiei Centrale, organ colegial format din 9 membri.
În recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat greşita respingere a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2093/2008 a Primarului municipiului Bârlad, solicitarea formulată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 fiind admisibilă, întrucât există neconcordanţe în privinţa proprietarilor imobilului şi a întinderii dreptului de proprietate.
Sub acest aspect, ambele pârâte recurente au invocat încălcarea de către Primarul municipiului Bârlad a prevederilor Legii nr. 10/2001, împrejurare faţă de care s-a solicitat completarea documentaţiei.
Totodată, comisia a criticat respingerea cererii reconvenţionale, deşi reclamanţii au obligaţia de a face dovada calităţii de moştenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum şi a dreptului de proprietate.
În lipsa acestor dovezi, a susţinut pârâta că nu poate fi obligată la emiterea deciziei, în care să fie consemnată şi valoarea aferentă imobilului notificat, o astfel de obligaţie situându-se în afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 247/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, Curtea constată că este neîntemeiată critica adusă încheierii din 23 martie 2011 prin care s-a respins cererea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de sesizare a Tribunalului Vaslui cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2093/2008.
Sub acest aspect, în mod corect s-a reţinut inadmisibilitatea cererii, cât timp din interpretarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect doar actele administrative susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul legii contenciosului administrativ şi pe calea unei acţiuni directe.
Dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea privind restituirea unui imobil preluat abuziv este exceptată de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ în temeiul art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, atât prin acţiune directă, cât şi prin intermediul excepţiei de nelegalitate, calea de atac fiind contestaţia la secţia civilă a tribunalului conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Curtea reţine că este nefondată şi critica privind reţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.D., prezenţa acesteia în proces fiind justificată de prevederile art. 16 alin. (1) şi respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea obligării la despăgubiri, respectiv la amendă, pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, a persoanei vinovate de refuzul soluţionării cererii.
Referitor la motivele invocate de pârâte pentru justificarea refuzului de finalizare a procedurii administrative, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, susţinerea că nu s-a făcut dovada existenţei şi a întinderii dreptului de proprietate al reclamanţilor neputând fi invocată pentru justificarea conduitei comisiei care, în anul 2006 când a fost sesizată, nu a procedat la emiterea deciziei, deşi a desemnat evaluatorul care a întocmit raportul privind valoarea despăgubirilor, act ce nu a fost contestat.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta comisie nu are posibilitatea legală de a stabili o altă situaţie a reclamanţilor referitoare la îndreptăţirea lor de a primi măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dispoziţia emisă de Primarul municipiului Bârlad, ca act juridic civil, având caracter irevocabil şi producând efecte pe planul dreptului de proprietate.
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor i s-au conferit prin lege doar atribuţii în finalizare a procedurii de acordare a despăgubirilor, prin stabilirea cuantumului acestora şi a modalităţii de plată.
În consecinţă, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la emiterea titlului de despăgubire, în raport de care s-a dispus obligarea la întocmirea deciziei, cuantumul despăgubirilor fiind cel stabilit de raportul de evaluare.
Faţă de considerentele expuse mai sus, apar ca neîntemeiate şi criticile privind respingerea cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie, recursurile formulate de pârâte fiind nefondate.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei reprezentând despăgubiri, sub formă de titluri de conversie, precum şi la plata dividendelor nu este justificată, întrucât, până în prezent, nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubiri, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 181 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Sub acest aspect, critica adusă de reclamanţi prin recurs este neîntemeiată.
Curtea va reţine ca neîntemeiată şi critica adusă de reclamanţi cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) şi respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Legitimarea procesuală specială reglementată de normele sus-menţionate priveşte răspunderea derivată din atribuţiile de conducere pe care le are persoana fizică chemată în proces, răspundere ce poate fi angajată, în cazul art. 16 alin. (1) dacă se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere, iar în situaţia prevăzută de art. 24 alin. (2), în cazul nerespectării termenului de executare a hotărârii judecătoreşti.
Nefăcându-se dovada temeiniciei cererii de despăgubiri pentru prejudiciul suferit - daune materiale ori daune morale - sau pentru întârziere, în mod corect s-a constatat de către instanţa de fond că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind obligarea la plată a pârâtei C.N.D..
Potrivit art. 24 din acelaşi act normativ, se procedează la aplicarea amenzii în sarcina conducătorului autorităţii publice, în cazul neexecutării din motive imputabile sau nerespectării termenului de executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de acest text de lege, în mod justificat a fost respinsă cererea reclamanţilor de amendare a preşedintelui celor două instituţii publice, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 23 martie 2011 şi a sentinţei nr. 2547 din 30 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursurile declarate de reclamanţii K.D.M., C.M., T.L.C., de reclamantul T.A.G. şi de C.N.D. împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 625/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 629/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
