ICCJ. Decizia nr. 628/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 628/2012
Dosar nr. 1120/42/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanţii M.G.E., H.D., A.E.N., I.I., au chemat în judecată pe pârâtele M.E.C.T.S. şi Universitatea S.H. Bucureşti solicitând constatarea refuzului nejustificat de a elibera Diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009 şi obligarea pârâţilor la eliberarea diplomelor de licenţă ca urmare a absolvirii examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, din cadrul pârâtei Universitatea S.H., cu durata de 4 ani.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 77 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor invocată de pârâtul M.E.C.T.S. precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009, a fost obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licenţă ale reclamanţilor şi a fost respinsă în rest acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa analizând excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor invocată de pârâtul M.E.C.T.S. a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 21 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea a constatat că este neîntemeiată, reţinându-se că o dovada a calităţii procesuale pasive a acestui pârât o reprezintă adresa M.E.C.T.S. nr. 3.6125 din 25 iunie 2009 în cuprinsul căreia sunt enumerate condiţiile impuse pentru eliberarea avizului necesar ridicării de către Universitatea S.H. a actelor de studii.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2.284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenţilor li se eliberează adeverinţă de absolvire a cărui termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar aşa cum rezultă din Capitolul VII din Metodologia de desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâta Universitatea S.H., aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptăţite diploma de licenţă.
Din adeverinţele emise de pârâta Universitatea S.H. rezultă că reclamanţii au fost admişi să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au şi promovat, astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverinţele din care rezultă că sunt licenţiaţi în drept.
Instanţa a reţinut că din Legea nr. 443 din 09 iulie 2002 rezultă înfiinţarea şi acreditarea Universităţii S.H., iar potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare emis de universitate, rezultă că Universitatea S.H. organizează formele de învăţământ la distanţă şi cu frecvenţă redusă, respectând prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995.
3. Recursul declarat de M.E.C.T.S.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa a interpretat în mod greşit materialul probator depus la dosar.
S-a arătat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, M.E.C.T.S. nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât conform prevederilor H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T.S. şi Legii învăţământului nr. 84/1995, ministerul nu are atribuţii privind eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior, arătând că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia invocată, criticând de altfel sumara motivare a acesteia.
Recurentul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 şi O.U.G. nr. 75/2005, formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
S-a precizat că nu trebuie confundată vocaţia pe care o au universităţile de a organiza în cadrul facultăţilor forme de învăţământ la distanţă, în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza şcolarizarea la forma de învăţământ ID.
Recurentul a susţinut că în cazul Universităţii S.H. din Bucureşti, specializările/programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993 şi a O.U.G. nr. 75/2005.
Astfel, s-a arătat că prin hotărâre de guvern au fost stabilite pentru fiecare an universitar domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea, iar Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, forma de învăţământ la distanţă din cadrul Universităţii S.H., nu se regăseşte în niciuna dintre aceste Hotărâri ale Guvernului.
Recurentul a precizat că nicio facultate şi nicio specializare din cadrul Universităţii S.H., forma de învăţământ ID nu a fost şi nu este acreditată, arătând că Universitatea avea dreptul să organizeze admitere numai la specializările/programele acreditate, autorizate să funcţioneze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.
S-a arătat că autoritatea recurentă nu poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă, ci numărul acestora trebuie corelat cu numărul absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu, iar Ministerul a avizat deja achiziţionarea formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la excepţia invocată de pârâtul M.E.C.T.S., privind lipsa calităţii procesuale pasive, Înalta Curte reţine faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 81/2009 şi ale art. 89 şi următoarele din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, pârâtul este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul naţional de educaţie, învăţământ, tineret şi cercetare.
Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2.284/2007, precum şi Ordinul nr. 4.022/2008 conţin reglementări care atribuie pârâtului competenţe cu privire la "conceperea şi tehnoredactarea modelelor de referinţă ale formularelor actelor de studii" în baza consultării cu instituţiile de învăţământ superior şi cu ale instituţii prevăzute de legislaţia în vigoare, dar şi competenţe cu privire la desemnarea unităţii de specialitate pentru tipărirea şi difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.
În cauza de faţă, văzând că acţiunea reclamantului vizează obligarea pârâtului de a îndeplini această obligaţie legală, ce cade în sfera sa de competenţe, este evidentă justificarea calităţii sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Înalta Curte a reţinut că Universitatea "S.H." are obligaţia ca, ulterior eliberării adeverinţei de studii ce atestă absolvirea Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, susţinerea şi promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi dobândirea titlului de licenţiat în drept, să se elibereze şi diploma de licenţă.
Astfel, Înalta Curte a constatat că obligaţia Universităţii nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul-pârât M.E.C.T.S. refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învăţământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcţioneze.
Înalta Curte reţine că refuzul M.E.C.T.S. nu este justificat, întrucât Universitatea a emis reclamanţilor adeverinţă că sunt licenţiaţi în drept şi, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licenţă.
Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licenţiaţi în drept este în fiinţă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate proprie unui act administrativ.
În cauză există o interdependenţă între cele două obligaţii menţionate în cererea introductivă, în raport de competenţa fiecărei autorităţi. Aspectele de nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte şi vor fi respinse ca nefondate.
M.E.C.T.S. nu a solicitat în instanţă analizarea criteriilor de obţinere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existenţa sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.
Obligaţia intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligaţiei intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie.
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern, prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, deoarece instanţa de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a instanţei de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinţei nr. 78 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 626/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
