ICCJ. Decizia nr. 641/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 641/2012
Dosar nr. 9156/2/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2.749 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul L.I. şi pe cale de consecinţă a constatat existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii.
Astfel, reţine instanţa de fond că pârâtul a semnat un angajament în prezenţa unui plutonier de miliţie cu atribuţii pe linie de Securitate la data de 27 noiembrie 1986 prin care s-a angajat să sprijine în mod corect, organizat şi activ organele Ministerului de Interne pentru combaterea oricăror manifestări care afectau interesele orânduirii socialiste şi a menţionat că va semna informaţiile cu numele conspirativ "A.".
Constată instanţa de fond că din Raportul Postului de Miliţie Boteni din 20 decembrie 1986 rezultă că pârâtul, în baza angajamentului semnat, a informat organele de miliţie că unii gestionari nu au predat la timp borderourile de achiziţii pentru justificarea avansurilor, că o serie de tineri care au terminat 10 clase ori care au lucrat la mina Boteni şi au fost detaşaţi la alte sectoare, au părăsit locul de muncă, duceau un trai parazitar şi au creat discuţii şi dezordine la căminul cultural, la cinematograf ori în discotecă.
Se mai reţine că pârâtul a informat organele de miliţie cu atribuţii pe linie de Securitate că, în ziua de 20 septembrie 1986 numitul P.V. i-a relatat că "a predat porcul la contract din luna mai şi nu a primit porumbul pentru el, până în prezent şi nici purcel nu a primit de la IJC şi, dacă nu va primi porumbul până la sfârşitul anului şi purcel în vara anului 1987, nu va mai face contract pe anul 1988".
Despre altă persoană Ţ.V., pârâtul a informat că a susţinut că nu ştie cum să se descurce deoarece: "fiind bătrân şi bolnav, nu a mai putut face minim de norme la CAP şi i-a venit adresă de la CAP să predea o cotă parte de fructe la CAP. Dar la începutul anului, a primit plan de cultură de la Consiliul Popular, în care a prevăzut să dea fructe la aceştia şi nu ştie cui să le dea că, dacă le dă la unii are necaz cu ceilalţi şi de aceea merg treburile la noi, fiindcă nu sunt lucrurile puse de acord şi se bat cap în cap".
Conform celor relatate de autoritatea pârâtă, se reţine că a fost reală situaţia că în perioada regimului comunist orice comentariu negativ faţă de politica agrară era apreciat ca fiind o manifestare "duşmănoasă" la adresa regimului.
Faţă de acest contest economic, social şi politic al perioadei comuniste apreciază instanţa de fond că informaţiile date de pârât la 27 noiembrie 1986 se înscriu în sfera denunţurilor unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Se mai reţine că pârâtul a informat organele de miliţie şi despre alte persoane urmărite pentru comentarii politice, astfel cum rezultă din nota informativă din 4 ianuarie 1988. Astfel, prin nota informativă din 13 decembrie 1987, pârâtul, în urma sarcinilor primite de a informa dacă există persoane care încearcă să facă anumite "comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat", a relatat că din discuţiile purtate cu mai mulţi cetăţeni din raza comunei Boteni cu privire la Conferinţa Naţională a PCR a rezultat că se arătau doar "curioşi asupra problemelor care urmau să fie ridicate în cadrul conferinţei".
Se mai reţine şi faptul că pârâtul a fost dirijat în calitate de informator pe lângă o persoană urmărită de organele de miliţie pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături cu o altă persoană ce făcea parte dintr-o "sectă ilegală".
Din cele reţinute anterior a constatat instanţa de fond că pârâtul a furnizat informaţii Securităţii în mod conştient şi a avut întotdeauna reprezentarea clară a faptului că relatări de natura celor furnizate nu rămâneau fără urmări iar informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, conchide instanţa de fond în sensul că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 17 şi art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 28 din Constituţia României din 1965.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul L.I. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
Printr-un set de critici formulate pe fondul cauzei susţine recurentul că hotărârea recurată este netemeinică, având în vedere că acţiunea formulată nu este dovedită şi nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de O.U.G. nr. 24/2008.
În acest sens, arată recurentul că informaţiile furnizate, aşa cum sunt ele menţionate în notele informative prezentate de reclamant în susţinerea acţiunii, întocmite de organele de miliţie, nu au fost de natură a produce repercursiuni civile sau politice asupra persoanelor vizate şi nu au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitarist, în condiţiile în care vizau aspecte referitoare la tineri care nu lucrau şi produceau fapte antisociale calificate astfel şi astăzi şi mai ales în orice societate democratică.
Totodată, susţine recurentul că furnizarea de informaţii referitoare la faptul că un cetăţean din comună a predat la contract un animal şi nu a primit în schimb cota de porumb promisă nu reprezintă o informare pe linie de securitate şi nu este de natură a produce îngrădirea de drepturi/libertăţi fundamentale.
Consideră recurentul că din modul de formulare al notelor, din conţinutul acestora precum şi din cantitatea mică de informaţii oferită, rezultă indubitabil că acestea au fost concepute pentru a se justifica formal o calitate impusă, şi a cărei refuzare nu era posibilă, şi nicidecum pentru a colabora cu organele de Securitate.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Înalta Curte va reţine toate criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate şi furnizarea unor informaţii către organele fostei Securităţi ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului.
În cauză instanţa de fond, făcând o analiză superficială a notelor informative atribuite recurentului, a reţinut în mod greşit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calităţii de colaborator al Securităţii, cât timp intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de recurent, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
Astfel, deşi în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul a semnat un angajament privind sprijinirea organelor Ministerului de Interne, în mod organizat şi secret, în care se preciza că orice sesizare pe care o va da va îmbrăca formă scrisă, nu a observat şi faptul că recurentul s-a angajat să aducă la cunoştinţă orice situaţie care ar interesa organele de miliţie, pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva legilor statului şi pentru combaterea oricăror manifestări care afectează orânduirea socialistă. Dat fiind faptul că din conţinutul angajamentului semnat de recurent nu rezultă cu certitudine intenţia acestuia de colaborare cu fosta Securitate ci mai degrabă intenţia acestuia de denunţare a unor fapte antisociale, era esenţială în cauză analiza conţinutului notelor informative atribuite recurentului, pentru ca astfel, să se poată stabili cu certitudine intenţia acestuia de colaborare cu fosta Securitate.
În acest sens, Înalta Curte, constată că informaţiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Astfel, a califica un comentariu în sensul că o anumită persoană, care a predat un animal pe baza unui contract, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de faptul că nu a primit cantitatea de porumb prevăzută în contract şi intenţia de a nu mai încheia un astfel de contract în anul următor în condiţiile în care până la sfârşitul anului în curs nu va primi cantitatea de porumb contractată (nota olografă din 27 noiembrie 1986) sau furnizarea unor informaţii referitoare la neliniştea unui bătrân care bolnav fiind nu mai reuşise să-şi mai îndeplinească minimul de norme la CPP aşa încât i se ceruse să predea în schimb o cantitate de fructe pe care, însă, era obligat să o predea, în baza unui plan de cultură, şi Consiliului Popular (nota olografă din 27 noiembrie 19879) sau nemulţumirea unui cetăţean în legătură cu faptul că nu a primit cota de cartofi cuvenită deşi a depăşit planul (nota olografă din 27 noiembrie 1986) drept atitudini ostile politicii agrare a statului comunist sau a aprecia că informaţiile referitoare la faptul că unii gestionari nu au predat la timp borderourile de achiziţii pentru justificarea avansurilor, sau că o serie de tineri care au terminat 10 clase ori care au lucrat la mina Boteni şi au fost detaşaţi la alte sectoare, au părăsit locul de muncă, duceau un trai parazitar şi au creat discuţii şi dezordine la căminul cultural, la cinematograf ori în discotecă, drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.
Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunţare a unor fapte ce intră în conflict cu legea penală sau a unor fapte de natură a încălca normele de convieţuire socială, sau redarea unor nemulţumiri referitoare la modul în care autorităţile locale îşi îndeplineau obligaţiile în legătură cu cetăţenii cu care încheiau contracte sau diferite planuri de producţie, nu se circumscrie noţiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reţinerea unei activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi, motiv pentru care vor fi primite criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Totodată, Înalta Curte consideră că simpla furnizare a unor astfel de informaţii sau simpla dirijare a recurentului pe lângă o persoană urmărită de organele de miliţie pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături cu o altă persoană ce făcea parte dintr-o "sectă ilegală, în absenţa altor probe referitoare la calitatea şi consecinţele concrete ale informaţiilor comunicate, nu este de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greşit apreciază judecătorul fondului.
A accepta interpretarea excesivă dată de instanţa de fond noţiunii de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra calităţii materialelor transmise, în raport cu exigenţele art. 2 lit a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că recurentul a furnizat informaţii de natură a fi calificate drept activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi care să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurent apar ca fiind întemeiate.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, reţinând îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în persoana recurentului, constată că recursul formulat în cauză este fondat sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de CNSAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de L.I., împotriva Sentinţei civile nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 632/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
