ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 612/2012
Dosar nr. 4574/320/2009/a1
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 164 din 9 august 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de Consiliul Judeţean Mureş şi a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1.184/2006 emisă de Guvernul României, invocată de RNP R.-Direcţia Silvică Mureş şi a admis cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de Consiliul Judeţean Mureş, instanţa de fond a reţinut faptul că prin Încheierea din 01 martie 2011, Tribunalul Mureş, secţia civilă, în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate analizată în prezenta cauză, a apreciat că de H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 depinde soluţionarea cauzei aflată pe rolul său, motiv pentru care a dispus sesizarea Curţii de Apel cu soluţionarea ei. S-a apreciat că prin respectiva încheiere instanţă de fond a fost legal sesizată, nemaiputându-se pune în discuţie chestiunea sesizată de Consiliul Judeţean Mureş.
Pe de altă parte, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza I care prevăd că, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, s-a apreciat că nu sunt întemeiate nici susţinerile potrivit cărora sunt încălcate prevederile art. 6 din CEDO.
Cât priveşte fondul prezentei cauzei, instanţa de fond a considerat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 ca nefondată pentru următoarele considerente:
Similar cu invocarea nelegalităţii unui act administrativ pe calea dreptului comun, calea excepţiei de nelegalitate presupune ca cel ce invocă această excepţie să facă dovada că actul administrativ a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia. Altfel, s-ar încălca principiul constituţional al retroactivităţii legii, consacrat de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Constată instanţa de fond că întreaga argumentaţie juridică adusă de reclamantă în susţinerea excepţiei de nelegalitate, se fundamentează pe ideea încălcării prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic. Or, acest act normativ a intrat în vigoare ulterior emiterii H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 şi în consecinţă, o pretinsă încălcare a acestor dispoziţii legale ulterioare, nu poate fi reţinută ca argument în vederea anulării actului administrativ anterior.
Prin H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 s-a aprobat transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Judeţului Mureş şi în administrarea Consiliului Judeţean Mureş.
Rezultă că la emiterea acestui act administrativ se impunea respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Analizând conţinutul acestor dispoziţii, prin raportare la actul atacat, Curtea constată respectarea lor. Astfel, cum se menţionează şi în Nota de fundamentare a actului administrativ contestat, Consiliul Judeţean Mureş, a solicitat transmiterea din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Judeţului Mureş şi administrarea Consiliului Judeţean al imobilului constituit în cazarma 2796 Gorneşti, pentru Centrul judeţean de pregătire profesională pentru administraţia publică locală.
Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de deţinător la cazărmii nr. 2796 Gorneşti, disponibile în urma procesului de reorganizare şi restructurare a armatei, urmare a acestei solicitări, a iniţiat demersuri pentru trecerea respectivului imobil din administrarea instituţiei militare, în domeniul public al Judeţului Mureş şi în administrarea Consiliului Judeţean, cu consecinţa elaborării proiectului actului administrativ contestat.
Se constată, din înscrisurile depuse la dosar că proprietar al imobilului în cauză este Statul Român, titular al dreptului de administrare fiind la data transmiterii, Ministerul Apărării Naţionale.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie a Ministerului Apărării Naţionale, aceasta a fost admisă întrucât a fost respinsă cererea principală, iar prin apărările sale intervenientul a contribuit la obţinerea acestei soluţii.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 164 din 9 august 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta RNP-R. prin Direcţia Silvică Mureş, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică formulată susţine recurenta că în mod greşit a fost respinsă excepţia de nelegalitate prin prisma faptului că Legea nr. 46/2008 a intrat în vigoare ulterior emiterii H.G. nr. 1.184/2006, câtă vreme prevederile art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 26/1996, în vigoare la data emiterii hotărârii de guvern contestat, au fost preluate aproape identic în prevederile art. 1 din Legea nr. 46/2008, aşa încât subzistă aceleaşi argumente pentru justificarea dreptului de administrare al RNP-R. asupra terenurilor care fac parte din fondul forestier naţional şi, implicit, interesul reclamantei în promovarea acţiunii.
Printr-o altă critică formulată susţine recurenta că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că H.G. contestată a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, în condiţiile în care deşi în evidenţele amenajistice forestiere imobilele denumite 2796, cu o suprafaţă construită de 47,340 ha teren forestier proprietate publică figurează în administrarea RNP-R., date în folosinţa MAN pe durata existenţei şi folosinţei obiectivelor militare, emitentul actului contestat nu a respectat procedura prealabilă de revocare a dreptului de administrare a RNP-R., pentru ca respectivul bun să fi fost scos din fondul forestier naţional şi, implicit din amenajamentele silvice.
Mai susţine recurenta că din moment ce respectivul teren este un bun public aflat în momentul transferului în proprietatea statului român, având categoria de pădure aflată în fondul forestier naţional şi evidenţiat ca atare în amenajament silvic, este evident că acesta era încredinţat în administrarea RNP-R., cu toate că alte imobile aflate pe acesta aveau altă destinaţie, de apărare naţională, aflate în administrarea MAPN.
În acest context arată recurenta că având în vedere existenţa unui drept de administrare stabilit de lege în favoarea RNP-R. H.G. este nelegală, nefiind contrasemnată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, acest minister fiind autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, aşa încât hotărârea nu poate produce efecte juridice.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie susţine recurenta că aceasta este nejustificat admisă de instanţă întrucât MAN nu este parte interesată în administrarea fondului forestier naţional şi nu are importanţă pe fondul cauzei faptul că transferul proprietăţii publice s-a făcut la solicitarea pârâtei şi nici faptul că s-a obţinut avizul Statului Major General şi al CSAT.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de probele administrate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea de apel a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu excepţiile de nelegalitate având ca obiect H.G. nr. 1.184/2006 privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Mureş şi în administrarea Consiliului Judeţean Mureş.
Instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate avea de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Astfel, având în vedere că evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efect asupra legalităţii actului administrativ contestat, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca nu poate verifica legalitatea actului administrativ contestat în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 46/2008, act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară adoptării actului administrativ contestat. Sub acest aspect sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei în sensul că prin dispoziţiile art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 46/2008 au fost preluate aproape identic dispoziţiile art. 1 şi respectiv art. 10 din Legea nr. 26/1996.
Totodată, Înalta Curte constată, că prin criticile de recurs formulate, recurenta se rezumă, la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că H.G. nr. 1.184/2006 a fost emise cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
În cauză în mod corect instanţa de fond a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, câtă vreme prin H.G. nr. 1.184/2006 s-a aprobat, la cererea Consiliului Judeţean Mureş, transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, cu avizul acestui minister, respectiv al Statului Major General şi CSAT, în domeniul public al Judeţului Mureş şi în administrarea Consiliului Judeţean Mureş.
Astfel, văzând actele care au stat la baza emiterii hotărârii de guvern contestate, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că proprietar al imobilului în cauză este Statul Român, titular al dreptului de administrare fiind la data transmiterii, Ministerul Apărării Naţionale, şi nu RNP-R., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Subliniind faptul că existenţa dreptului de administrare, drept real opozabil erga omnes, trebuie dovedită şi reţinând că împrejurarea că apartenenţa unui teren pe care se află construit un imobil la fondul forestier naţional nu implică un drept de administrare asupra acestuia în favoarea RNP-R., aceasta având un drept de administrare ex lege doar în ceea ce priveşte fondul forestier proprietate publică a statului, nu vor fi primite susţinerile referitoare la existenţa unui drept de administrare în favoarea recurentei la data emiterii actului administrativ contestat, aşa încât urmează a fi respinse toate criticile referitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de lege privind emiterea actului administrativ contestat fără consultarea, acordul şi contrasemnarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Dat fiind faptul că titularul dreptului de administrare al imobilului la data emiterii H.G. nr. 1.184/2006 era Ministerul Apărării Naţionale, în mod corect instanţa de fond, faţă de soluţia pronunţată, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere a excepţiilor de nelegalitate pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de RNP-R. - Direcţia Silvică Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 164 din 9 august 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 815/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5438/2012. Contencios → |
|---|
