ICCJ. Decizia nr. 696/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 696 /2012
Dosar nr. 1470/54/2011
Şedinţa publică de la 10 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2011, reclamantul B.D. în calitate de intimat-reclamant în Dosarul nr. 6195/95/2010 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., raportat la prevederile Codului Fiscal şi cele ale art. 44 din Constituţia României.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, contestatorul a susţinut că prin dispoziţiile criticate i se cere să facă dovada plăţii taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută în baza art. 2141 - 2143 C. fisc., articole abrogate prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.
În opinia contestatorului, intimata a solicitat în mod abuziv să facă dovada plăţii taxei de poluare prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, de vreme ce în art. 7 alin. (1) lit. j din Ordinul nr. 1501/2006 nu este prevăzut acest lucru, iar ordinul nu a suferit modificări în sensul înlocuirii taxei speciale cu taxa de poluare.
A mai susţinut că Adresa nr. 285783 din 2 iulie 2008 emisă de Ministerul de Finanţe - Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor prin care se recomandă pârâtei că "începând cu data de 01 iulie 2008, pentru autovehiculele uzate importate care se înmatriculează pentru prima dată în România, persoana pe numele căreia se înmatriculează autovehiculul să facă dovada plăţii taxei de poluare, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 686/2008” nu ţine loc de modificare legislativă a ordinului menţionat, cu atât mai mult cu cât acesta nu îi este opozabil.
Prin Încheierea din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art. 7 lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 a M.A.I. şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate, reţinând că de actul administrativ atacat depinde soluţionarea litigiului, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 6195/95/2010, care, prin Sentinţa nr. 2901 din 12 aprilie 2011 a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinându-se în motivare că reclamantul a ales ca instanţa de la domiciliul său să judece cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, astfel că instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate este Curtea de Apel Craiova. Tot Curtea de Apel Craiova va fi competentă teritorial să soluţioneze excepţia de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant pe parcursul recursului.
Reînvestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 462 din 12 octombrie 2011 a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului judeţului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Ordinul MAI nr. 1501/2006 a fost emis în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Prevederea a cărei legalitate este contestată stabileşte documentele necesare la înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară, printre care este menţionată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, şi dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii.
Sintagma „taxă specială potrivit legii” vizează actul normativ prin care a fost instituită taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, stabilirea în concret a taxei ce trebuie plătită pentru înmatriculare făcându-se prin raportare la momentul la care se solicită înmatricularea, fiind aşadar vorba despre taxa reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 2141 - art. 2143) în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2008 până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, ulterior acestui moment fiind vorba despre taxa de poluare, ambele taxe având o reglementare legală.
Practic, prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 se asigură respectarea sistemului de impozitare naţional în materia înmatriculării autovehiculelor.
În altă ordine de idei, sintagma „taxă stabilită potrivit legii", utilizată de către legiuitor în cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 care face obiectul excepţiei de nelegalitate, nu este restrictivă, adică nu face trimitere la un anume act normativ, ci la întreg ansamblul normativ în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.D., care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1) Prima instanţă a dat o interpretare greşită actelor deduse judecăţii, deoarece nu a avut la dispoziţie dosarul de fond care a rămas la Curtea de Apel Craiova şi nu a solicitat emitentului acestora să prezinte documentaţia care a stat la baza întocmirii lor.
2) Curtea de Apel nu s-a pronunţat pe fondul excepţiei de nelegalitate cu care a fost învestită, întrucât aceasta viza art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 în raport cu prevederile Codului fiscal, act normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis.
În concepţia recurentului, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalităţii, ci doar asupra momentului până la care actul normativ rămâne în vigoare.
În opinia recurentului, taxa stipulată la art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 este rămasă fără temei legal din moment ce art. 2141 - art. 2143 din C. fisc., în vigoare la acea dată, au fost abrogate, iar ordinul nu a suferit vreo modificare legislativă, în sensul de a se modifica cu „taxa de poluare”, care are un alt temei juridic decât cel al predecesoarei sale.
Intimatul-pârât M.A.I. a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este nefondat, în condiţiile în care, în mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că norma a cărei legalitate este contestată stabileşte documentele necesare la înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară, printre care este menţionată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, şi dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii.
Într-adevăr, taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule a fost reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 2141 - art. 2143), în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2008, dar şi de O.U.G. nr. 50/2008, începând cu data de 1 iulie 2008.
Ca atare, judecătorul cauzei s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut, astfel că au fost respectate prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pe de altă parte, deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., nu a procedat la individualizarea criticilor care se subsumează fiecăruia dintre aceste motive de modificare a hotărârii judecătoreşti.
În fine, nici ultimul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este nefondat.
Art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor prevede că înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează în baza unor documente, printre care, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se numără şi dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii.
Actul administrativ unilateral cu caracter normativ aflat în discuţie a fost emis în aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, în forma în vigoare în perioada de referinţă.
Ordinul contestat nu reglementează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în contextul în care această taxă constituie, în mod concret, obiectul criticii exprimate în cererea de recurs.
În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Cu alte cuvinte, verificarea legalităţii actului administrativ contestat pe calea excepţiei de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că recurentul invocă, în realitate, executarea necorespunzătoare a unui act normativ.
De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că sintagma „taxă stabilită potrivit legii”, utilizată de către legiuitor în cuprinsul normei care face obiectul excepţiei de nelegalitate, nu este restrictivă, adică nu face trimitere la un anume act normativ, ci la întregul ansamblu normativ în vigoare.
Prin urmare, având în vedere faptul că, potrivit art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2008, „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă - 1 iulie 2008 - se abrogă art. 2141 - art. 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, care reglementau taxa specială de primă înmatriculare, în situaţia de faţă nu există un vid legislativ, întrucât „taxa specială, stabilită potrivit legii” este reprezentată de taxa de poluare pentru autovehicule, instituită de prevederile O.U.G. nr. 50/2008.
În această ordine de idei, trebuie subliniat faptul că art. 4 alin. (1) din această ultimă reglementare instituie obligaţia de plată a taxei care intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pe de altă parte, se cuvine a fi amintite şi dispoziţiile art. 5 alin. (4) din acelaşi act normativ, potrivit cărora persoana fizică sau persoana juridică care intenţionează să înmatriculeze autovehiculul trebuie să achite contravaloarea acestei taxe, într-un cont distinct deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu.
Ca atare, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.D. împotriva Sentinţei nr. 462 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 695/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 700/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
