ICCJ. Decizia nr. 690/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 690 /2012
Dosar nr. 1066/59/2010
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamanta O.E.A. a chemat în judecată Universitatea S.H. Timişoara, Universitatea S.H. Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a desemna unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziţia Universitatea S.H. Bucureşti tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii, de a-i recunoaşte titlu de licenţiat în drept certificat prin adeverinţa de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010, de a-i viza recunoaşterea şi echivalarea actului de studii, în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancţiunea daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 de RON pe zi de întârziere, începând cu a 10-zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea efectivă a obligaţiilor.
A mai solicitat obligarea pârâtelor de a-i elibera diploma de licenţă, suplimentul la diplomă, foaia matricolă şi să-i înapoieze diploma de bacalaureat depusă în original la dosarul de înscriere, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 500 de RON pe zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea efectivă a obligaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în sesiunea iulie 2009, a absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, dobândind titlu de licenţiat în drept şi obţinând 240 de credite de studiu transferabile (ECTS). Deşi a solicitat în repetate rânduri eliberarea de studii, a reţinut că pârâta Universitatea S.H. se află în imposibilitatea eliberării diplomelor pentru promoţia 2009, din cauza faptului că pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului refuză să-i pună la dispoziţie tipizatele actelor de studiu necesare .
Reclamanta a mai arătat că, în ipoteza în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a avizat în luna iunie 2010 ridicarea de către universitate a unui număr suficient de tipizate pentru promoţia 2009 şi aceasta este în imposibilitate de a emite actele de studii, solicită instanţei obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a aviza ridicarea de către Universitatea S.H. a actelor de studii.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 29 din 24 ianuarie 2011 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi pe aceea a inadmisibilităţii acţiunii invocată de acelaşi pârât. Totodată, a admis în parte acţiunea reclamantei O.E.A. şi a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să desemneze unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziţie pârâtei Universitatea S.H. Bucureşti, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actului de studii, de a i se recunoaşte titlul de licenţă în Drept, certificat prin adeverinţa de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010 emisă de pârât, respectiv să-i vizeze recunoaşterea şi echivalarea actului de studii, în vederea utilizării acestea în străinătate, sub sancţiunea unor penalităţi de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei.
De asemenea, a obligat Universitatea S.H. Bucureşti să elibereze reclamantei diploma de licenţă, conform adeverinţei de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010, suplimentul la diplomă, foaia matricolă şi să-i înapoieze originalul diplomei de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere, sub sancţiunea unor penalităţi de 500 RON pe fiecare de întârziere, începând cu a 10-a de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei.
În rest acţiunea reclamantei a fost respinsă. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instanţa a constatat că este neîntemeiată, întrucât acest pârât este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului care conduce sistemul naţional de educaţie, învăţământ, tineret şi cercetare.
Pe de altă parte, s-a reţinut că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este emitentul Ordinului nr. 4022 din 14 mai 2008 şi în această calitate are calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa o găseşte neîntemeiată, întrucât conform art. 21 din Constituţia României orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale .
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că pârâta Universitatea S.H. s-a conformat condiţiilor impuse de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obţinerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate şi a anexat necesarul pentru 2009, oferind pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, toate informaţiile cerute prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în care impune tuturor instituţiilor de învăţământ de stat şi particulare acreditate să ataşeze la cererile lor „şi situaţiile centralizatoare semnate şi ştampilate pe fiecare pagină şi incluse şi în format electronic pe CD, la Direcţia Generală de Învăţământ Superior”.
S-a reţinut şi faptul că pârâta Universitatea S.H. a informat şi compania de material didactic R. SA că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă aceasta i-a comunicat că nu le poate tipări şi livra decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Generală Juridică şi Control .
3. Recursurile exercitate împotriva sentinţei
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului .
3.1. Universitatea S.H. a criticat sentinţa în temeiul art. 3041 C. proc. civ., cu privire la soluţia dată asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata de penalităţi de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că nu i se poate imputa neeliberarea documentelor solicitate de intimata-reclamantă, existând, dimpotrivă, dovezi privind demersurile efectuate pentru obţinerea formularelor tipizate necesare. În opinia recurentei-pârâte, culpa pentru neeliberarea documentelor revine Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care nu a dat curs solicitărilor de aprobare a tipăririi formularelor.
3.2. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând, în dezvoltarea lor, următoarele:
- instanţa de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei, în raport cu cererea privind obligarea Ministerului de a desemna unitatea de specialitate producătoare şi de a pune la dispoziţia pârâtei Universitatea S.H. tipizate actelor de studii, în condiţiile în care, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calităţii educaţiei şi art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi R. SA - Compania de Material Didactic;
- nu există un refuz al Ministerului de a elibera Universităţii S.H. avizele necesare pentru formularele tipizate, pentru că formularele nu pot şi eliberate în număr nelimitat, ci în corelaţie cu numărul absolvenţilor care au urmat specializări şi forme de învăţământ acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii;
-conform prevederilor Legii nr. 84/1995 (Legea învăţământului) şi ale H.G. nr. 81/2010, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acesta nu are atribuţii privind recunoaşterea diplomelor şi adeverinţelor eliberate de o instituţie de învăţământ superior care face parte din sistemul naţional de învăţământ;
- în soluţionarea lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, instanţa de fond a interpretat în mod greşit răspunsul dat de minister petiţiei reclamantei, prin adresa nr. 18158/2010, schimbând natura juridică a acelei adrese, fără să ţină seama de împrejurarea că o corespondenţă între petent şi minister nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, prin urmare nu poate fi asimilată unui act administrativ;
- instanţa de fond s-a raportat greşit la art. 21 din Constituţia României atunci când a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu toate că aceasta avea ca obiect solicitarea „de a recunoaşte titlul de licenţiat în drept, respectiv de a viza recunoaşterea şi echivalarea diplomei respective”, care excede atribuţiilor legale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Universitatea S.H. a solicitat respingerea recursului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, răspunzând detaliat tuturor criticilor formulate de acesta.
A invocat, de asemenea, practica în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, anexând certificate privind Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 şi 5722 din 29 noiembrie 2011.
4.2. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.
În esenţă, a arătat că prin niciunul dintre motivele de recurs nu se contestă dreptul său de a obţine diploma finală de studii şi că instanţa de fond a dezlegat în mod temeinic şi legal atât excepţiile invocate în cauză, cât şi fondul demersului judiciar.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenţii-pârâţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că argumentele invocate vor fi grupate şi li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu privire la nemotivarea sentinţei
În dezvoltarea motivului prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul - pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a susţinut că instanţa de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea sa la desemnarea unităţii de specialitate producătoare şi de a pune la dispoziţia Universităţii S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii.
În realitate, nu se pune problema nemotivării unei soluţii pronunţate de instanţă, pentru a fi aplicabil motivul de recurs invocat de recurentul-pârât, ci a invocării, în recurs, a excepţiei de ordine publică a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie care va fi analizată în contextul criticilor legate de admisibilitatea acţiunii şi de legalitatea stabilirii cadrului procesual.
Cu privire la calificarea acţiunii şi la cadrul procesual
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune vizând refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei, de eliberare a diplomei de licenţă şi a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licenţă organizat de Universitatea S.H. Acest demers, îndreptat împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege, astfel că respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale nu este rezultatul interpretării greşite a legii ori a naturii actului juridic dedus judecăţii, aşa cum susţine recurentul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Dimpotrivă, au fost interpretate şi aplicate corect prevederile Legii contenciosului administrativ, părţile raportului juridic litigios fiind autorităţile publice care au refuzat să rezolve sau nu au rezolvat în termen legal cererile reclamantei şi persoana vătămată, în acest mod, într-un drept sau într-un interes legitim.
Este adevărat că operaţiunile de desemnare a unităţii de specialitate care să tipărească formularele şi de punere a tipizatelor de diplomă la dispoziţia Universităţii privesc raporturile dintre ministerul de resort şi instituţiile de învăţământ superior, dar aceste operaţiuni administrative sunt etape ale procedurii la a cărei finalizare tinde reclamanta, prin emiterea diplomei de licenţă, iar refuzul efectuării lor produce efecte vătămătoare directe asupra acesteia.
De aceea, instanţa de control judiciar constată că dezlegarea pe care instanţa de fond a dat-o excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este corectă, neîncălcând în nici un mod prevederile cadru ale Legii nr. 554/2004 sau normele cuprinse în Legea nr. 84/1995 şi H.G. nr. 81/2009, privind atribuţiile ministerului.
Cu privire la fondul cauzei
Conform adeverinţei nr. 27042 din 20 septembrie 2010, intimata-reclamantă a absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Bucureşti a Universităţii S.H. şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu a fost atacat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.
În aceste condiţii, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a reacţiei entităţilor implicate în procedură şi a modului în care acestea şi-au îndeplinit atribuţiile, instanţa de fond a reţinut judicios că Universitatea avea obligaţia de a elibera diploma de licenţă, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007. Această obligaţie nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligaţiei ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinţei de promovare a examenului de licenţă, nu pot fi reţinute apărările privind legalitatea organizării examenului de licenţă de către instituţia de învăţământ superior şi corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenţi ai specializărilor acreditate, apărări pe care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al intimatei-reclamante.
Instanţa de control judiciar constată, de aceea, că obligaţia impusă Ministerului, de a aproba tipărirea formularelor, este legală şi temeinică, dar soluţia va fi reformată în privinţa celorlalte măsuri stabilite prin dispozitivul sentinţei în sarcina recurentului-pârât.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere pe de o parte, că operaţiunea de desemnare a unităţii de specialitate pentru tipărirea formularelor este subsumată obligaţiei menţionate mai sus, şi, pe de altă parte, că în prezentul litigiu nu poate fi reţinut un refuz nejustificat prind recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii în vederea utilizării lor în străinătate, în sensul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport cu obligaţia stabilită în sarcina Ministerului şi ţinând seama de circumstanţele cauzei, Înalta Curte consideră că aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în sensul obligării Ministerului la plata de penalităţi pe zi de întârziere este excesivă, executarea sentinţei fiind garantată mai adecvat prin procedura prevăzută în art. 24 din aceeaşi lege în cazul în care autoritatea publică ar refuza să execute în termen măsurile stabilite de instanţă.
În ceea ce priveşte obligaţiile ce revin Universităţii S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată că instituţia de învăţământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, acţiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, întemeiată.
Având însă în vedere că nerezolvarea cererii a fost determinată de neîndeplinirea, de către Minister, a operaţiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor necesare, instanţa de control judiciar reţine că nu se justifică obligarea Universităţii la plata de penalităţi de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Capătul de cerere privind eliberarea diplomei de bacalaureat sub sancţiunea daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, urmează a fi respins, întrucât originalul diplomei de bacalaureat se înapoiază odată cu diploma de licenţă.
2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa, în sensul arătat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Universitatea S.H. Bucureşti şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei civile nr. 29 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi de suplimentele la diplomă pentru reclamantă.
Respinge celelalte cereri formulate în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Obligă pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantei diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă.
Respinge capetele de cerere privind obligarea Universităţii S.H. să înapoieze originalul diplomei de bacalaureat şi să plătească penalităţi începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 695/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
