ICCJ. Decizia nr. 678/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 678 /2012
Dosar nr. 8182/2/2009
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 august 2009 reclamanţii S.M., M.C., T.I., G.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie anularea Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin ordinul atacat s-a dispus suspendarea începând cu data de 01 iunie 2009 a plăţii sporului de risc şi suprasolicitate neuropsihică considerându-se că acesta intră sub incidenţa O.U.G. nr. 71/2009.
S-a invocat faptul că actul are caracter retroactiv, contravine dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, contravine dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009 care se referă la drepturi băneşti restante nu la drepturi băneşti curente şi dispune în mod abuziv cu privire la remunerarea unei munci deja prestate.
Prin Sentinţa nr. 1296 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat Ordinul nr. 206 din 07 iulie 2009.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că invocarea în cuprinsul ordinului atacat a dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009 este neîntemeiată întrucât acest act normativ reglementează modalitatea de plată a unor drepturi băneşti „restante” nu modul de plată a datoriilor curente.
În aceste condiţii, salarizarea în fiecare lună trebuia să se facă fără vreo diminuare a drepturilor reclamanţilor, aceste plăţi nefiind supuse dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009.
În ceea ce priveşte Legea nr. 330/2009, prima instanţă a apreciat că aceasta este ulterioară actului atacat şi nu influenţează în nici un mod drepturile reclamanţilor pentru perioada anterioară intrării în vigoare a respectivei legi.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Direcţia Naţională Anticorupţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din data de 13 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 1296 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2012. Contencios. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 682/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
