ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, reclamanta Ș.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, obligarea acestuia la despăgubiri în cuantum de 100.000 RON pentru întârzierea nejustificată de punere în întârziere a sentinței civile nr. 1563 din 06 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, modificată în parte prin decizia nr. 31 din 9 ianuarie a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea conducătorului autorității pârâte la executarea sentinței sus menționate și la plata amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Judecătoria sector 1 București, învestită inițial cu soluționarea cauzei, prin sentința nr. 7981 din 12 iunie 2008 a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința nr. 2739 din 21 octombrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 1563 din 06 iunie 2007 a Curții de Apel București a dispus anularea ordinului din 15 iulie 2003, emis de pârât, acesta fiind obligat să o încadreze pe reclamantă în funcția deținută anterior emiterii ordinului și la plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data de 06 octombrie 2003 până la reintegrarea efectivă. Prin decizia nr. 31 din 09 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost modificată această sentință, în sensul că s-a dispus anularea parțială a ordinului atacat, respectiv doar în privința reclamantei.
Totodată, instanța de apel a reținut că, la data de 29 februarie 2008, reclamanta a notificat pârâtul cu privire la executarea obligațiilor stabilite pe cale judiciară, iar prin ordinul din 03 martie 2008 s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de consilier clasa I, gradul profesional superior, potrivit înscrisului depus la dosar.
Concluzionând, judecătorul fondului a reținut, din actele dosarului, că pârâtul și-a manifestat intenția de punere în executare a respectivei hotărâri judecătorești, însă reclamanta nu a dat curs invitației în acest sens, astfel că nu se poate reține culpa acestuia caz în care nu sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Recursul
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta Ș.D.V., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, în esență pentru următoarele motive:
în mod eronat instanța de fond a interpretat probele în cauză. Documentele emise de Ministerul Transporturilor sunt ulterioare termenului legal de punere în executare a sentinței civile. Se apreciază de recurentă că nu s-a realizat punerea în executare a sentinței civile, întrucât nu s-a făcut reîncadrarea pe postul deținut anterior la Direcția Generală Transport Rutier Compartimentul Transport Intern și Internațional și nici plata drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate.
De asemenea, s-a arătat de recurentă că și în prezent se judecă pentru drepturile sale salariale și de anulare a ordinului de reintegrare nr. 282/2008.
în drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Apărările intimatului
Intimatul - pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare la cererea de recurs a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin încheierea pronunțată la data de 16 iunie 2009, înalta Curte a dispus suspendarea judecății cauzei în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea cauzei înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București.
Prin rezoluția nr. 6856/P/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București - s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind autenticitatea ordinului nr. 282 din 3 martie 2008, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 C. proc. pen., iar cauza a fost repusă pe RON prin cererea formulată la data de 15 noiembrie 2011.
La dosar recurenta a depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
înalta Curte apreciază că în cauză nu se poate reține că a existat un refuz de executare a sentinței civile nr. 1563 din 6 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă arătată mai sus, s-a dispus anularea ordinului din 15 iulie 2003 emis de Ministerul Transporturilor, autoritate care a fost obligată să o reîncadreze pe reclamantă în funcția deținută anterior și la plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 6 octombrie 2003 și până la reintegrarea efectivă.
S-a reținut corect și la instanța fondului că la data de 29 februarie 2008 - reclamanta a notificat pârâtul cu privire la executarea sentinței civile , iar la data de 3 martie 2008 prin ordinul nr. 282 s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de consilier clasa I grad profesional superior.
Prin urmare, pârâtul a pus în executare sentința civilă, dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că reclamanta a refuzat să vină la pârât pentru a stabili modul de reintegrare.
împrejurarea că recurenta - reclamantă a contestat ordinul din 3 martie 2008, așa cum susține în recurs, are conotația unei contestații la executare și nu prezintă relevanță din perspectiva executării sentinței judecătorești conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Contencios → |
|---|
