ICCJ. Decizia nr. 736/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală, suspendarea executării actului deciziei de impunere din 20 iulie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală în baza raportului de inspecție fiscală din 20 iulie 2011 împreună cu anexele acestuia, fiind îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că desfășoară activități de producție cu un număr de 56 de salariați cu carte de muncă pentru care are obligația de a plăti lunar contribuții considerabile, așa cum rezultă din statele de salarii depuse la dosar, că are emise bilete la ordin pentru furnizorii de materie primă neachitate în sumă de 690.217,32 RON, scadente, care trebuie onorate de partenerii contractuali, neonorarea unui singur bilet la ordin atrăgând automat introducerea reclamantei în evidența Centralei Incidentelor de Plăți, cu consecința imposibilității folosirii pentru viitor a instrumentelor de plată și totodată a contractării liniilor de credit.
Executarea în fapt a sumelor stabilite prin decizia de impunere atacată, ar crea imposibilitatea achitării ratelor scadente aferente contractului de credit pentru investiții pentru cofinanțarea proiectelor eligibile în cadrul programului S.A.P.A.R.D., a contractului de credit cu actele adiționale aferente, a sumelor datorate către creditori diverși, nemaivorbind de plata unităților concurente ale societății sau de impozitele și taxele locale, iar blocarea conturilor societății ar face imposibilă onorarea obligațiilor contractuale de furnizare marfă, pe care societatea și le-a asumat față de anumite instituții publice.
în concluzie, reclamanta a arătat că are plăți scadente de onorat în sumă considerabilă, fiindu-i imposibil de suportat suplimentar și suma stabilită prin decizia de impunere, arătând, de altfel, că în urma estimării efectuate, inspectorii fiscali au stabilit fără nicio fundamentare și fără bază legală, venituri suplimentare care ar fi trebuit realizate de societate, venituri asupra cărora au calculat T.V.A. suplimentar.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Sentința instanței de fond
Prin sentința nr. 192 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere din 20 iulie 2011 a D.G.F.P. Mureș până la pronunțarea instanței de fond în cadrul acțiunii în contencios administrativ.
în aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei atacate, iar prin executarea deciziei de impunere s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, prin producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, care are contracte în derulare, ceea ce ar conduce la blocarea activității.
Prima instanță a avut în vedere și recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat , de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Prima instanță a reținut că obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite prin estimare, iar conform H.G. nr. 1050/2004, la pct. 65.1 se prevede că estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: c) contribuabilul nu conduce evidența contabilă și fiscală, însă reclamanta susține că a condus evidența contabilă conform reglementărilor în domeniu.
în speță, aprovizionările de materii prime, materiale consumabile și mărfuri, precum și vânzările, s-au efectuat pe bază de facturi fiscale, există note de recepție pentru materii prime și materiale la preț de achiziție, note de recepție pentru mărfuri la preț de vânzare, producția lunară este înregistrată în baza centralizatoarelor de produse finite, se întocmesc inventare permanente sau intermitente, se depun declarațiile fiscale la termenele stipulate, iar registrele de contabilitate sunt conforme.
Prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit că are bilete la ordin pentru furnizorii de materie primă, iar neonorarea unui singur bilet la ordin atrage introducerea reclamantei în evidența Centralei Incidentelor de Plăți, cu consecința imposibilității folosirii pe viitor a instrumentelor de plată și totodată a contractării liniilor de credit, iar blocarea conturilor societății ar face imposibilă achitarea ratelor scadente aferente unor contracte de credit precum și onorarea obligațiilor contractuale de furnizare de marfă față de mai mulți parteneri contractuali.
Recursul
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Mureș, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod greșit a apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 având în vedere că reclamanta a invocat doar situația financiară fără să aducă probe în acest sens privind procedura de executare.
Se apreciază de recurent că suspendarea executării unui act administrativ este o situație de excepție de la regula executării din oficiu și susținerea reclamantei referitoare la imposibilitatea realizării activității sale economice în contextul crizei economice generale, nu duce la îndeplinirea cazului bine justificat și a prejudiciului iminent.
în drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Apărarea intimatului - pârât
Intimatul -pârât a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Se reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Este un indiciu care poate răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, împrejurarea că raportul de inspecție fiscală și respectiv decizia de impunere stabilesc în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare prin estimare.
în conformitate cu prevederile pct. 65.1. lit. c) din Normele metodologice estimarea bazelor de impunere va avea loc atunci când contribuabilul nu conduce evidența contabilă și fiscală.
Având în vedere că reclamanta pentru toată perioada a emis facturi fiscale, bonuri fiscale pentru toate livrările și bunurile înregistrate în evidența financiar - contabilă, a întocmit jurnalele de cumpărături, jurnale de vânzări , a depus deconturile de T.V.A. - și a depus dovezi în acest sens urmează ca la nivel de aparență să se considere că există un caz bine justificat, iar determinarea bazei de impunere prin estimare de către organele fiscale va trebui supusă analizei de fond și prin raportare la prevederile art. 67 C. proc. fisc. și pct. 65.1. lit. c) din Normele metodologice de aplicare a C. proc. civ. Acest caz bine justificat este în conexitate cu prejudiciul iminent care a fost de asemenea bine apreciat de instanța fondului ca fiind reprezentat de imposibilitatea achitării unor note scadente aferente unor contracte de credit, onorarea biletelor la ordin pentru furnizări de materie primă, onorarea obligațiilor contractuale de furnizare marfă.
Constatând că sentința civilă recurată a fost temeinică și legală, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 728/2012. Contencios → |
|---|
