ICCJ. Decizia nr. 728/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, reclamanta Societatea Agricolă J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009, pentru completarea anexei nr. 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov cu bunurile din Anexă, susținând, în esență, că bunurile din anexă sunt proprietatea sa.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat a fost dat cu încălcarea dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 36/1991 raportat la dispozițiile art. 28 și 29 din Legea nr. 18/1991; a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică; art. 44 alin. (3) din Constituția României și a dispozițiilor art. 480-481 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la emiterea actului administrativ contestat au fost respectate dispozițiile legale incidente.
Comuna J. și Consiliul Local J. au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtului, cereri admise în principiu în ședința publică din data de 03 martie 2010.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 2 din 18 martie 2009 a Consiliului Local J. care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, la data de 16 decembrie 2009, excepție respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de 03 martie 2010.
Intervenienții au invocat ulterior, în scris, excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că plângerea prealabilă a fost formulată de către reclamantă cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 , în condițiile în care H.G. nr. 672/2009 a fost publicată în M. Of. al României nr. 414/17.06.2009, dată la care aceștia au luat cunoștința de existența actului.
Pârâtul a achiesat la excepția invocată, susținând că actul atacat este un act administrativ cu caracter individual, pentru care plângerea prealabilă trebuia introdusă în termenul de 30 de zile.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3317 din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009, pentru completarea anexei 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov cu bunurile din Anexă, act administrativ unilateral cu caracter individual, care vizează județul Ilfov și, implicit, intervenienta Comuna J., caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, care impun reclamantului, ca anterior sesizării instanței, să solicite emitentului sau organului ierarhic superior, revocarea, în tot sau în parte, a actului contestat, în termenul prevăzut de lege.
Susținerile reclamantei potrivit cărora actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ nu pot fi reținute, întrucât prin aceasta nu se normează, nu se stabilesc reguli cu caracter general, aplicabile unei categorii de persoane, pe baza cărora acestea să-și stabilească comportamentul, ci este un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în cadrul procedurii de atestare a domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, care vizează aceste persoane de drept public din cadrul județului respectiv, cărora li se atestă bunurile ce fac parte din domeniul public al fiecăreia.
Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că în speță, H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 atacată a fost publicată în M. Of. al României nr. 414/17.06.2009, iar scopul publicării este tocmai aducerea la cunoștința terților, prezumându-se astfel că reclamanta a luat cunoștință de acest act de la data publicării, împrejurare de altfel necontestată de aceasta, așa încât plângerea prealabilă introdusă la data de 31.08.2009 apare ca tardiv formulată, în condițiile în care reclamanta nu a invocat împrejurări care să constituie motive temeinice, în sensul dispozițiilor alin. (7) al art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recursul
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Societatea Agricolă J., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:
în mod greșit instanța fondului a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile considerând că H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 este un act administrativ individual, încălcând prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 - "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Arată recurenta, în acest sens, că H.G. nr. 672/2009 este un act subsecvent de completare a anexei nr. 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, H.G. nr. 930/2002 fiind un act administrativ normativ, în cauză fiind deci aplicabile prevederile art. 572 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind supuse regimului publicării.
S-a mai arătat că H.G. nr. 930/2002 și H.G. nr. 672/2009 sunt acte administrative normative, întrucât cuprind reglementări cu caracter general , nefiind adresate unui subiect de drept individual, expres determinat.
în subsidiar, recurenta critică sentința chiar din perspectiva în care actul administrativ contestat ar fi calificat ca act administrativ individual, arătând că admiterea excepției de inadmisibilitate este nelegală, fiind dată cu rigoarea prevederilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 797 din 27 septembrie 2007.
Se arată că pentru terți, cum este cazul recurentei, termenul de prescripție de 6 luni curge întotdeauna de la data la care a luat cunoștință de existența actului.
A mai arătat recurenta că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ar fi întrunite cumulativ, H.G. nr. 672/2009 este un act administrativ individual, S. este vătămată în drepturile și interesele sale prin emiterea acestui act administrativ, S. are calitatea de terț față de H.G. nr. 672/2009 cât timp acest act administrativ este adresat unității administrativ teritoriale comuna J.
Termenul pentru a formula plângere prealabilă nu este cel impus de art. 7 alin. (1) (30 de zile de la data comunicării actului) criteriul impus de art. 7 alin. (3) (6 luni de la data luării la cunoștință de emiterea actului administrativ vătămător), termen care a fost respectat de recurentă.
în drept, cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
în speță, reclamanta Societatea Agricolă J. a solicitat anularea H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 pentru completarea anexei 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov.
H.G. nr. 7672 din 3 iunie 2009 - a fost publicată în M. Of. din 17.06.2009, iar la această dată reclamanta - recurentă a luat cunoștință de aceasta.
La data de 31.08.2009 - recurenta - reclamantă a formulat plângere prealabilă iar acțiunea în anulare a fost introdusă la data de 2 octombrie 2009.
în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1), (3), (7) din Legea nr. 554/2004 “ (1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
în ceea ce privește caracterul de act administrativ normativ sau individual al H.G. nr. 672/2009 în jurisprudență este consacrată teoria conform căreia acest gen de acte administrative sunt cu caracter individual întrucât se adresează unui singur subiect de drept, unitatea administrativ teritorială vizată, se referă și atestă în concret bunurile ce fac parte din domeniul public al acesteia. Prin aceste acte administrative nu se stabilesc norme, reguli cu caracter general ci determină exact în privința persoanei de drept public domeniul său politic. în acest sens este și practica și soluția de principiu a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere acest punct de vedere și observând prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă, se observă că societatea recurentă este un terț în raport de H.G. nr. 672/2009 și îi sunt deci aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ - respectiv aceasta putea să îndeplinească procedura obligatorie prealabilă în termenul de prescripție de 6 luni de la data luării la cunoștință în acest caz , data publicării hotărârii în înscrisul oficial 17 iunie 2009 (desigur având în vedere și considerentele și efectele pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007 referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7).
Având în vedere acest reper, înalta Curte constată că recurenta - reclamantă a îndeplinit în termen la data de 31 august 2009 procedura obligației prealabile - și deci instanța de fond a fost în eroare atunci când a calculat termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință, întrucât, așa cum s-a arătat, recurenta este un terț față de actul administrativ individual atacat.
Față de cele arătate mai sus, constând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 699/2012. Contencios → |
|---|
