ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8396/99/2011 și declinată la Curtea de Apel Iași prin sentința nr. 1248/ca din 20. iulie 2011, reclamanta SC V.T.S. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.R.R. - Inspectoratul Rutier să se dispună suspendarea actului administrativ proces-verbal nr. 004551 din data de 22 februarie 2011, respectiv a măsurii suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXX prin reținerea plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare.
A arătat reclamanta că împotriva actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o a formulat plângere prealabilă, răspunsul fiind comunicat la 30 aprilie 2011.
Reclamanta a mai arătat că la data de 22 februarie 2011, conducătorul auto P.I., angajat la SC V.T.S. SRL trebuia să efectueze transport rutier de persoane pe tronsonul Iași - U., cu un autobuz înscris în licența de traseu a societății, ce se afla în garajul din comuna L., sat C., jud. Iași.
La data de 22 februarie 2011 orele 5:30, conducătorul auto P.I. a preluat microbuzul și actele pentru autobuzul cu care urma să efectueze cursa Iași - U., licența de traseu, foaia de parcurs și caietul de sarcini.
A mai arătat reclamanta că în localitatea V.L. a fost oprit de către un agent A.R.R., care i-a cerut actele la control, iar conducătorul auto, înmânându-i actele pe care le deținea, i-a adus la cunoștință că el nu efectuează transport public de persoane ci doar se deplasează la garajul societății pentru a prelua autobuzul cu care trebuia să plece în cursă.
Agentul constatator, însă, a încheiat două procese-verbale - unul de constatare și sancționare a contravenției, contestat la Judecătoria Iași și care face obiectul Dosarului și procesul-verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
Prin sentința nr. 267 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC V.T.S. SRL în contradictoriu cu pârâta A.R.R. - Inspectoratul Rutier privind suspendarea executării actului administrativ procesul-verbal din 22 februarie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 551/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul ori a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art. 2 lit. t) din același act normativ prin cazuri bine justificate se înțeleg acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Aspectele relatate pe larg de către reclamantă privind condițiile concrete în care a fost oprit autovehiculul societății, necesitatea deținerii copiei conforme a licenței de transport, efectuarea sau nu a transportului rutier de persoane vizează fondul litigiului și cu prilejul examinării acestuia urmează a fi elucidate, însă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.
Cât privește paguba iminentă, definită în art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau serviciul public" s-a reținut că nici aceasta nu este în nici un mod dovedită.
A mai reținut Curtea că însăși reclamanta recunoaște că, prin natura obiectului de activitate, deține mai multe mijloace de transport și autovehicule, astfel încât indisponibilizarea temporară a unuia singur nu poate conduce la concluzia producerii unui prejudiciu, în sensul celor definite prin textul de lege menționat.
Drept urmare, instanța a apreciat că nu a fost dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC V.T.S. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea căii de atac se arată că în speța de față sunt îndeplinite cele două condiții referitoare la suspendarea actului administrativ, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat.
în ceea ce prive?te cazul bine justificat, în opinia recurentei există o serie de împrejurări cu privire la starea de fapt care sunt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: în procesul verbal nu este prezentat nici un element de către organul constatator din care să rezulte modul în care a ajuns la concluzia că microbuzul desfășura activitatea de transport rutier de persoane; conducătorul auto se afla singur în microbuz; autovehiculul înscris în licența de traseu cu care se efectua traseul este un autobuz de 32 de locuri, iar cel condus de P.I. era un microbuz de 15 locuri; potrivit adresei din 28 septembrie 2011 emisă de către SC M. SA Autogara Iași - Vest rezultă că autovehiculul, microbuzul oprit în trafic, nu a fost înregistrat în autogară ca făcând curse pe traseul Iași-U.
Cu privire la cea de a doua condiție se apreciază că imposibilitatea societății recurente de a circula cu autovehiculul cu număr de înmatriculare aduce grave prejudicii financiare acesteia.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate:
în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ se poate solicita suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Curtea de Apel Iași prin sentința nr. 305 din 20 octombrie 2011, a respins cererea de anulare a actului administrativ atacat procesul verbal din data de 22 februarie 2011.
Pe de altă parte în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2005 cu modificările ulterioare, suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea certificatului de înmatriculare încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reținere a acestora.
Actul administrativ prin care a fost dispusă măsura de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculului a produs efecte în perioada 22 februarie 2011-21 august 2011.
Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actului a cărui legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
în consecință, pentru considerentele arătate recursul a fost respins ca rămas fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 740/2012. Contencios → |
|---|
