ICCJ. Decizia nr. 755/2012. Contencios

Decizii ICCJ 2012 (Contencios administrativ)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 755/2012

Dosar nr. 1936/33/2010

Şedinţa publică de la 14 februarie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.I.R. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea parţială a Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a dispus reorganizare ala nivelul managementului superior al centrelor Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin desfiinţarea funcţiilor de conducere de director şi director adjunct şi înfiinţarea unei noi funcţii de conducere de director Centru Regional de Plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, cu consecinţa reintegrării reclamantului în funcţia de director al Centrului regional de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit 6 Nord vest Satu Mare.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 5.539 RON/lună, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010, momentul eliberării nelegale din funcţia de director şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior, indexate, majorate şi reactualizate, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 precum şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în temeiul contractului individual de muncă încheiat între reclamant şi Agenţia SAPARD, reorganizată în temeiul O.U.G. nr. 13/2006 sub forma Agenţiei de plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, înregistrat sub nr. 394 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, reclamantul a îndeplinit, începând cu data de 27 iunie 2005 funcţia de conducere de director al Biroului regional pentru implementarea programului SAPARD nr. 6 Nord Vest Satu Mare, în prezent Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord vest Satu Mare.

Arată că, pe toată perioada exercitării funcţiei a îndeplinit în mod corespunzător toate obligaţiile stabilite în sarcina acestuia în temeiul contractului individual de muncă, a fişei postului şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Susţine în continuare, că prin nota agenţiei nr. 18413 din 31 august 2010 s-a adus la cunoştinţa serviciilor centrelor regionale intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit.

Astfel, prin Ordinul nr. 2202 s-a dispus reorganizarea la nivelul managementului superior a Centrelor regionale inclusiv prin desfiinţarea funcţiei de conducere de director şi înfiinţarea unei funcţii de director, prin prisma comasării unor atribuţii deja existente, în virtutea acesteia emiţându-se Decizia nr. 494 în baza căreia s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului. Învederează că Ordinul Ministerului Agriculturii şi dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 nu a fost publicat în M. Of. al României, astfel cum impune Legea nr. 24/2000, iar absenţa publicării acestuia conduce la consecinţa lipsirii sale de efecte juridice până la momentul publicării în M. Of.

Arată că o reducere a numărului de personal avusese loc deja în cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în acest sens, aproximativ 160 de posturi fiind desfiinţate efectiv, în cursul anului 2010, anterior emiterii ordinului atacat. Măsura de reorganizare dispusă în virtutea Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202, urmată de desfiinţarea funcţiei de conducere de director al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare concomitent cu înfiinţarea unei noi funcţii de director, disimulează realitatea şi nu ţine cont de contextul actual, de nevoile Agenţiei, generând revizuirea tuturor procedurilor de lucru şi afectarea activităţilor specifice, a continuităţii şi coerenţei acestora, într-o perioadă de maximă încărcătură, având la baza alte motivaţii decât cele care ar putea veni în sprijinul şi în beneficiul real al instituţiei.

Apreciază că, în prezenta cauză, nu poate fi justificată desfiinţarea funcţiei de director, respectiv încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, raportat la faptul că, suntem în prezenţa desfiinţării fictive a funcţiilor de director şi director adjunct din cadrul Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare şi concedierii persoanelor care îndeplineau aceste funcţii, urmată de înlocuirea ambilor de către o persoană - alta decât unul dintre cei doi - care, ca efect al scoaterii la concurs, va ocupa funcţia de director al Centrului Regional 6 Nord Vest Satu Mare.

Pe cale de consecinţă, apreciază că nu suntem în prezenţa unei desfiinţări efective a funcţiei de director al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, neputându-se vorbi despre « o nouă funcţie creată astfel cum, în mod eronat, se menţionează în cuprinsul motivelor care au stat la baza aprobării Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202, ci despre una şi aceeaşi funcţie, desfiinţată în mod abuziv şi, ulterior, reînfiinţată cu aceeaşi denumire şi scoasă la concurs, în vederea încadrării în muncă a unei alte persoane.

Arată că fapta intimatei a adus atingere nu numai drepturilor patrimoniale ale reclamantului, dar şi celor nepatrimoniale. Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a prejudiciului, reparării prompte şi cel al reparării în natură.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtul la plata daunelor morale, reclamantul a precizat că prin schimbarea din funcţie, imaginea reclamantului la nivel regional şi central, a fost grav şi iremediabil prejudiciată, măsura schimbării din funcţie producând suferinţe psihice, stări de stres, nesiguranţă şi o insecuritate financiară care i-au lezat demnitatea şi capacitatea profesională.

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Cluj, prin Sentinţa nr. 173 pronunţată în data de 15 martie 2011, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a anulat parţial Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a dispus reorganizarea la nivelul managementului superior al Centrelor Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin desfiinţarea funcţiilor de conducere de director şi director adjunct al Centrului Regional de Păţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior cea de director al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 5.539 RON/lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010 - momentul eliberării sale din funcţia de director şi până la reintegrare.

Totodată, a obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.043,6 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:

Autoritatea publică emitentă, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a susţinut că Ordinul nr. 2202/2010 nu este un act administrativ cu caracter normativ ci este un act administrativ cu caracter individual care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi anume publicarea în M. Of., punct de vedere care nu a fost însuşit de instanţa de fond.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că devin incidente dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale H.G. nr. 561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum şi a altor documente, în vederea adoptării lor. Astfel în prevederile art. 10 alin. (1) ale Legii nr. 24/2000 se stabileşte printre altele că hotărârile şi ordonanţele guvernului, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, partea I şi intră în vigoare de la data publicării lor. Totodată prevederile art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 561 din 10 mai 2009 stabilesc faptul că ordinele şi alte acte cu caracter normativ ale Miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se publică în M. Of. al României partea I.

Faţă de aceste considerente instanţa a mai reţinut că Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010, au caracter normativ şi se impunea a fi publicat în M. Of. al României, partea I, în vederea intrării sale în vigoare, absenţa publicării conducând la consecinţa lipsirii sale de efecte juridice.

Curtea de apel a mai reţinut că, în speţă, prin actul administrativ adoptat; pârâtul nu a dovedit existenţa unui motiv real care să justifice măsura reorganizării la nivelul Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare, motivele invocate în justificarea măsurii adoptate faţă de reclamant fiind vagi şi cu caracter general şi sunt reprezentate de criza economică şi necesitatea redimensionării aparatului bugetar şi a reducerii cheltuielilor bugetare.

În concluzie, desfiinţarea în mod faptic a postului de conducere de director al reclamantului urmată de numirea pe acelaşi post a unei alte persoane, în baza ordinului atacat nu este una efectivă impunându-se astfel anularea actului administrativ pentru asigurarea caracterului efectiv al desfiinţării locului de muncă era necesară înlăturarea acestuia din structura internă a autorităţii fără a se mai regăsi în organigrama sau în statul de funcţii al acestuia.

S-a mai reţinut că în speţă în noua organigramă s-a introdus o nouă funcţie, însă această apărare nu poate fi reţinută de vreme ce nu suntem în prezenţa unei desfiinţări efective a funcţiei de director ci este vorba de una şi aceeaşi funcţie desfiinţată printr-un ordin şi reînfiinţată cu aceeaşi denumire şi scoasă ulterior la concurs.

Referitor la capătul de cerere privind plata unor despăgubiri în cuantum de 5.539 RON pe lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit acestuia de la data de 1 octombrie 2010, momentul eliberării nelegale din funcţia de director şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior, indexate, majorate şi reactualizate, instanţa a constatat că este unul subsidiar, subsecvent acţiunii în anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului şi care face obiectul unei acţiuni separate înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosar nr. 7723/117/2010 şi unde s-a solicitat de asemenea obligarea la plata despăgubirilor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior întrucât acesta depinde de modul în care se va soluţiona acţiunea privind anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 şi care face obiectul Dosarului 7723/117/2010 al Tribunalului Cluj.

În susţinerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, instanţa a constatat că prin schimbarea din funcţie, imaginea reclamantului, la nivel regional şi central a fost grav prejudiciată, măsura schimbării din funcţie producându-i acestuia suferinţe psihice generate de nesiguranţa şi insecuritatea financiară care i-au lezat demnitatea şi capacitatea profesională, aşa încât repararea prejudiciului moral suferit se va putea realiza prin obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantumul simbolic de 1 RON.

În fine, instanţa a constatat că pârâtul aflându-se în culpa procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pe acesta la plata sumei de 5.043,6 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat, către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale conform art. 304 C. proc. civ. pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de nelegalitate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în soluţia recurată prin care s-a admis în parte reclamantului-intimat şi a fost anulat Ordinul nr. 2202/2010 emis de recurentul-pârât şi a fost obligat la plata daunelor morale către reclamant.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2202/2010 recurentul arată că reclamantul-intimat nu a indicat în concret un motiv de nelegalitate acestui ordin emis legal în baza O.U.G. nr. 13/2006.

Recurentul arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a legii invocându-se trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează nominalizarea ordinului contestat, privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 13/2006 în baza căruia a fost aprobat.

Al doilea aspect vizează calificarea greşită a ordinului contestat ca fiind un act administrativ cu caracter normativ şi reţinerea ca motiv de nulitate a sa a faptului că nu a fost publicat în M. Of. al României. Se arată că în mod greşit au fost considerate aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, actul contestat fiind un act administrativ cu caracter individual şi nu cu caracter normativ.

Se arată că ordinul contestat are caracter individual atât din punct de vedere al efectelor cât şi din punct de vedere al nulităţii de aducere la cunoştinţă. Deşi acest ordin care nu este normativ, nu a fost publicat, el a fost comunicat celor interesaţi inclusiv reclamantului-intimat.

Al treilea motiv de nelegalitate priveşte faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit pe situaţia de fapt că nu a existat o reorganizare a instituţiei, iar desfiinţarea funcţiei de director ocupată de către reclamant a fost urmată de înfiinţarea unei noi funcţii de director.

Se arată de recurentă următoarele:

În baza prevederi legale şi a măsurilor generale cu privire la necesitatea redimensionării aparatului bugetar şi a reducerii cheltuielilor bugetare prin reducerea funcţiilor de conducere din cadrul APDRP s-a procedat la aprobarea noului numărului de posturi, a structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Acest lucru s-a realizat prin comasarea atribuţiilor directorilor şi ale directorilor adjuncţi ai Centrelor Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi datorită necesităţii îndeplinirii unor atribuţii principale noi.

Urmare, acestei reorganizări, la data de 6 decembrie 2010. APDRP a procedat la organizarea concursului pentru ocuparea postului de conducere de Director în cadrul Centrelor Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în consecinţă reclamantul avea posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea funcţiei de director.

Faptul că acesta nu a înţeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcţiei de director nou creată, este culpa exclusivă a reclamantului.

Prin scoaterea la concurs a noii funcţii create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condiţiile legale în acest sens.

Mai mult, prin Anexa nr. 1 la Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 APDRP. În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, a comunicat reclamantului lista cu posturile vacante existente la nivelul APDRP, în vederea exprimării opţiunii pentru una dintre funcţiile puse la dispoziţie, însă reclamantul a refuzat acest lucru.

Prin Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare, ca urmare a desfiinţării posturilor de conducere de director şi director adjunct şi înfiinţarea unei noi funcţii de director.

În susţinerea recursului se depun acte conform art. 305 C. proc. civ.

La dosar, în interesul recurentului conform art. 49 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. s-au formulat cereri de intervenţie formulate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi de către numitul S.M., cereri însoţite de acte privind justificarea interesului de a interveni în prezenta cauză.

În şedinţa publică din 31 ianuarie 2012, Curtea a pus în discuţia părţilor admisibilitatea, în principiu a cererilor de intervenţie accesorii formulate şi după ascultarea părţilor, le-a admis calificându-le ca apărări, în recurs de recurentul-pârât.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul formulat şi la cererile de intervenţie formulate în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat şi respingerea cererilor de intervenţie, depunând la dosar acte privind anularea Deciziei nr. 494/2010.

La dosar reclamantul-intimat şi intervenienta APDRS au depus concluzii scrise în termenul de amânare a pronunţării.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia ca nefundat recursul declarat şi pentru aceleaşi considerente şi cererile de intervenţie accesorii.

În cauză, este necontestat faptul că Ordinul nr. 2202/2010 a fost emis de recurentă în baza art. 10 alin. (2) şi (3) şi O.U.G. nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionara APDRP, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010, acte normative care nu au fost atacate ca nelegale de către intimatul-reclamant. De altfel acesta nu a indicat în acţiune vreun motiv de nelegalitate al ordinului contestat, în raport de actele normative în baza cărora a fost emis legal emis.

Instanţa de fond în mod nelegal nu a verificat existenţa la data emiterii actului, a cauzelor de nulitate care sunt de natură a-i infirma legalitatea.

Singurul aspect de nelegalitate reţinut greşit de instanţa de fond este faptul că Ordinul nr. 2202 din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter normativ a cărui nepublicare în M. Of. al României determină lipsirea sa de efecte juridice.

De necontestat este faptul că prin Ordinul nr. 2202/2010 recurentul-pârât a aprobat numărul de posturi, structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit începând cu data de 30 august 2010. Cu aceeaşi dată au încetat prevederile Ordinului nr. 123/2010.

În mod greşit instanţa de fond a calificat acest ordin ca fiind un act administrativ cu caracter normativ şi a apreciat că nepublicarea sa în M. Of. al României determină lipsirea sa de efecte juridice fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Curtea apreciază că Ordinul nr. 2202 din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter individual care pentru a intra în vigoare nu necesită publicare în M. Of. al României ci se aduce la cunoştinţa persoanelor interesate prin simpla comunicare către acestea şi prin afişare pe site-ul APDRP fapt pentru care s-a realizat şi faţă de reclamantul-intimat care nu a contestat faptul că i s-a admis la cunoştinţă ordinul contestat prin comunicare.

Ordinul contestat vizează o persoană determinată APDRP şi priveşte în concret aprobarea numărului de posturi, a structuri organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru APDRP şi cuprinde în concret norme cu caracter procedural, tehnic menite să reglementeze atribuţii care se preiau în fişele de post ale angajaţilor şi care privesc îndeplinirea obiectului de activitate.

Ordinul contestat are acelaşi regim juridic ca şi Ordinul anterior nr. 123/2010 şi care este valabil şi aplicabil prin comunicare către persoanele interesate şi nu prin efectul publicării în M. Of. al României.

Premisa greşită a instanţei de fond cu privire la caracterul ordinului şi la valabilitatea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 ar determina automat nelegalitatea tuturor deciziilor privind încetarea raporturilor de muncă.

Reţinerea este greşită, în cauză atât a ordinului contestat, cât şi ordinele anterioare au produs efecte juridice de la comunicare.

Curtea apreciază ca fondat şi al doilea motiv de nelegalitate în sensul aprecierii greşite al instanţei de fond în sensul că reorganizarea desfăşurată la nivelul APDRP nu este efectivă şi reală.

La baza emiterii ordinului contestat a stat Referatul de aplicare nr. 16042 din 30 iulie 2010.

Reducerea celor 160 de posturi din statul A.P.D.R.P. a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010. Că este aşa se poate constata şi prin analiza comparativă a celor două organigrame (anterioară şi actuală), aprobate, cea dintâi, prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 123 din 7 aprilie 2010 privind aprobarea structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi cea de-a doua prin ordinul contestat.

Instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că a fost o reorganizare efectivă şi reală, considerând în mod netemeinic că funcţia de director nu a fost desfiinţată efectiv şi hotărăşte că este „una şi aceeaşi funcţie desfiinţată printr-un ordin şi reînfiinţată cu aceeaşi denumire şi scoasă ulterior la concurs".

Curtea de Apel Cluj nu a luat în considerare faptul că sfera de responsabilitate a noii funcţii de director de la Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare a fost îmbogăţită cu mai mult de 80% faţă de vechea funcţie de director de la nivelul acestei structuri, aşa cum se poate observa analizând fişele de post, iar pentru cele referitoare la urmărirea şi exercitarea controlului intern în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005, a reţinut în mod neîntemeiat doar că prevederile actului normativ sus-menţionat „nu implică în mod necesar obligativitatea desfiinţării funcţiei de director al centrelor regionale şi a reînfiinţării acestora".

Faptul că acesta nu a înţeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcţiei de director nou creată, este culpa exclusivă a reclamantului.

Prin scoaterea la concurs a noii funcţii create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condiţiile legale în acest sens.

Prin Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare, ea urmare a desfiinţării posturilor de conducere de director şi director adjunct şi înfiinţarea unei noi funcţii de director.

Chiar dacă noua funcţie are aceeaşi denumire, respectiv cea de director, nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condiţiile unei desfiinţări efective a vechii funcţii, aşa cum reţine în mod greşit instanţa de judecată când apreciază că este vorba de una şi aceeaşi funcţie desfiinţată.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că desfiinţarea funcţiei de director deţinută de reclamantul-intimat anterior reorganizării a fost urmată de înfiinţarea unei noi funcţii de director ocupată de intervenientul accesoriu S.M. în urma promovării concursului organizat în acest scop şi numit conform Deciziei nr. 548 din 29 septembrie 2010.

Această funcţie de director obţinută de intervenient este diferită ca atribuţii şi responsabilităţii, fiind substanţial îmbunătăţită prin preluarea atribuţiilor directorilor adjuncţi plus noi atribuţii în domeniul activităţii de coordonare şi de audit, fapt care a determinat o testare a candidaţilor, un concurs organizat în acest scop, concurs la care reclamantul-intimat nu a participat.

Reclamantul-intimat nu a fost destituit din funcţia de conducere deţinută ci i-au încetat raporturile de muncă ca urmare a desfiinţării fostei funcţii de conducere în urma unei reorganizării legale, efective şi reale la nivelul Agenţiei pentru realizarea scopului propus prin motivele care au determinat emiterea Ordinului nr. 2202/2010 respectiv îndeplinirea unitară a atribuţiilor ce decurg din funcţiile Agenţiei prin utilizarea unui volum redus de resurse cu încadrarea într-un număr mai mic de salariaţi în scopul eficientizării activităţii Agenţiei în contextul crizei economice ce afectează România.

Curtea apreciază ca fondat şi aspectele de nelegalitate privind admiterea greşită capătului subsidiar privind obligarea la plata daunelor morale. În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ordinul contestat fiind legal emis, iar pe de altă parte în cauză nu rezultă vătămarea morală pretinsă de reclamantul-intimat sau emiterea ordinului contestat şi a Deciziei nr. 404/2010 cu rea-credinţă din partea recurentului-pârât de natură a leza valorile morale ale unei persoane.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) va admite recursul declarat şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiate cererile privind anularea parţială a Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 şi cea privind acordarea daunelor morale.

Pentru aceleaşi considerente vor fi admise cererile de intervenţie formulate în interesul recurentului-pârât, Curtea apreciind în tot acţiunea reclamantului-intimat este neîntemeiată.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate privind respingerea cererii privind reintegrarea reclamantului-intimat în funcţia deţinută anterior

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 173 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiate cererile privind anularea parţială a Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 şi cea privind acordarea daunelor morale.

Admite cererile de intervenţie accesorii, formulate în interesul recurentului-reclamant.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 5356/2012. Contencios. Obligare emitere act...		ICCJ. Decizia nr. 809/2012. Contencios →

ICCJ. Decizia nr. 755/2012. Contencios

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 755/2012. Contencios