ICCJ. Decizia nr. 5356/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5356/2012
Dosar nr. 1307/33/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 28 septembrie 2011, reclamanţii D.M.T., C.V., C.V.D. şi H.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în baza raportului de evaluare, cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele inflaţiei, aferent imobilelor casă şi terenul în suprafaţă de 580 + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, judeţul Cluj, precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1 iug şi 655 stj. p. - Arător la Rotaţia a II-a al Dispoziţiei nr. 1075 din 8 martie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 674/2011 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.M.T., C.V., C.V.D. şi H.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă şi teren în S. de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, judeţul Cluj, precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1 iug. şi 655 stj. p - Arător la Rotaţia II-a, în Dosarul nr. 17760/CC.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 1075 din 8 martie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele casă şi teren în suprafaţă de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, judeţul Cluj precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1 iug. şi 655 stj. p - Arător la Rotaţia a II-a în favoarea reclamanţilor şi a antecesorilor acestora. Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 17760/CC
Curtea a reţinut faptul că dosarul care a fost înaintat de autorităţile competente conţine toate informaţiile care să ateste drepturile reclamanţilor, prin urmare, Comisia Centrală nu este îndreptăţită să refuze înaintarea dosarului către evaluator.
Curtea a apreciat, aşadar, că cererea de obligare a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 17760/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică soluţia pronunţată de Curtea de apel privind obligarea instituţiei la emiterea deciziei, precizând că, în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1075/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17760/CC.
Referitor la etapa evaluării, recurenta precizează că această etapă depinde de completarea dosarului, precum şi de respectarea ordinii de soluţionare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Totodată, autoritatea recurentă invocă procedurile complexe prevăzute de Legea nr. 247/2005, care depind de entităţi diferite, astfel încât nu poate fi reţinută existenţa unui refuz nejustificat din partea instituţiei.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluţiei pronunţate de prima instanţă, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia.
Aşadar, intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistenţă concluziei instanţei de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport susţinerilor autorităţii publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activităţi de executare a legii şi stabilirii ordinii soluţionării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil şi a celorlalte garanţii ale bunei administrări.
Deşi argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entităţi (organe învestite cu soluţionarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depăşirea termenului rezonabil de rezolvare a situaţiei litigioase a intimaţilor.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancţionat instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative şi prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Toate aceste elemente conturează cu pregnanţă caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pe de altă parte, din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că intimaţii-reclamanţi au solicitat prin întâmpinare acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 3.720 de RON.
Având în vedere soluţia pronunţată de către instanţa de control judiciar, devin incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimaţi a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au solicitat intimaţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 674/2011din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi D.M.T., C.V., C.V.D. şi H.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5355/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 755/2012. Contencios → |
|---|
