ICCJ. Decizia nr. 5298/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5298/2012
Dosar nr. 1140/46/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată P.V. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar, pentru a fi obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 491.793.233 ROL, actualizată până la data plăţii efective şi integrale.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
La data de 5 decembrie 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul evaluatorului sau comisiei de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării să fie obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În motivarea acţiunii a susţinut că prin Dispoziţia nr. 21529 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost dispusă măsura acordării de despăgubiri în sumă de 491.793.233 ROL, pentru suprafaţa de 303 mp deţinută în proprietate înainte de expropriere de către autorul său A.D.M., în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, Calea lui T. nr. X.
Ulterior, în îndeplinirea procedurilor instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a înaintat toate documentele către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în care funcţionează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care de mai multe ori l-a restituit în vederea unor lămuriri şi deşi a primit toate clarificările, până în prezent nu a procedat la soluţionarea acestuia.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin întâmpinare a formulat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, în care sunt prevăzute atribuţiile pe care le are, întocmirea raportului de evaluare şi emiterea deciziei titlului de despăgubire, neregăsindu-se printre acestea.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosar a solicitat respingerea acţiunii, susţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada că este persoană îndreptăţită în accepţiunea Legii nr. 10/2001, având în vedere că antecesorii săi nu au făcut dovada proprietăţii terenului în discuţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 472/F-Cont din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia de despăgubiri.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond a reţinut, privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementează procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în cadrul căreia sunt parcurse mai multe etape, printre care şi cea a evaluării şi emiterii deciziei titlu de despăgubire, de competenţa Comisiei Centrale.
Prin urmare, chemarea în judecată a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea obligării la evaluarea terenului şi emiterea deciziei titlu de despăgubire nu se justifică, aceasta neavând într-adevăr calitate procesuală pasivă.
Pe fondul acţiunii, prin Dispoziţia nr. 21529 din 19 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în calitate de moştenitoare a autorului său A.D.M. pentru imobilul preluat abuziv, constând în teren în suprafaţă de 303 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, Calea lui T. nr. X.
Deşi dosarul a fost înregistrat la Secretariatul pârâtei Comisia Centrală din anul 2006, până în prezent, în cadrul procedurii administrative instituită de lege, nu a fost parcursă decât prima etapă, cea a înregistrării, în cadrul etapei analizării dosarului, apreciindu-se că reclamanta nu poate fi considerată persoană îndreptăţită cu privire la acordarea despăgubirilor, întrucât autorii săi nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Statuarea pârâtei în acest sens este greşită, întrucât din conţinutul actului de vânzare-cumpărare care constituie titlu primar, autentificat sub nr. 1298/648 din 19 iunie 1957, rezultă că autorii reclamantei au dobândit în proprietate suprafaţa de 260 mp, situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, fostă str. F.S., expropriată prin Decretul nr. 334/1960.
S-a făcut de asemenea dovada că în urma exproprierii, în baza H.C.M. nr. 1576/1959 autorilor li s-a atribuit la schimb un teren de construcţii în suprafaţă de 303 mp din rezervele statului (în realitate având o suprafaţă de 330 mp, potrivit planului de situaţie întocmit cu ocazia schimbului), situat în fosta str. V.I.L. nr. Y (actuala Calea lui T.) expropriat de asemenea prin Decretul nr. 94/1970.
În altă ordine de idei, Dispoziţia nr. 21529 din 19 decembrie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, a rămas definitivă, nefiind atacată la Secţia civilă a Tribunalului Vâlcea.
În consecinţă, prin tergiversarea şi refuzul finalizării procedurii administrative, pârâta produce o vătămare gravă în drepturile şi interesele legitime ale reclamantei, îndreptăţită la soluţionarea dosarului într-un termen rezonabil, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prin emiterea deciziei titlu de despăgubire.
Pe parcursul procedurii administrative, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5) - (7) din Cap. V, Titlul VII, dosarul va fi transmis unui evaluator sau unei societăţi de evaluatori, desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora va fi acordat titlul de despăgubire, după care în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Prin urmare, cererea reclamantei de emitere a titlului de despăgubire pentru suma solicitată de 491.793.233 ROL, nu a fost primită întrucât cuantumul acesteia se stabileşte pe calea procedurii evocate, în etapa evaluării, pe care pârâta o parcurge în mod obligatoriu pentru a ajunge la finalizarea dosarului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind şi etapa evaluării, etapă condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligaţii într-un termen de 30 de zile.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziţia Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea datează din 19 decembrie 2006 şi nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la etapa evaluării.
În mod corect, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat recurenta-pârâtă să procedeze la efectuarea controlului de legalitate şi la înaintarea dosarului către un evaluator.
Criticile care vizează această soluţie sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menţionate anterior are ca atribuţie doar verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.
Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putinţă de tăgadă obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
Prin urmare, sentinţa recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reţinute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 472 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5297/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5319/2012. Contencios. Anulare proces verbal... → |
|---|
