ICCJ. Decizia nr. 821/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia Nr. 821/2012
Dosar nr. 5656/2/2010
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.D.R., în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale, a solicitat anularea în tot a Ordinului nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S.
S-a solicitat anularea pentru că a fost emis cu încălcarea legii şi fără să ţină seama de Sentinţa civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi deşi avea cunoştinţă de Sentinţa civilă nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 şi Sentinţa civilă nr. 1.623 din 2 aprilie 2010 nu a depus nicio diligenţă pentru intrarea în legalitate.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 528 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că prin Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 emis de Preşedintele C.N.P.A.S. s-a dispus reîncadrarea reclamantului conform art. 16 şi 30 din Legea nr. 330/2009 în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradaţia 5, în cadrul Direcţiei Generale Accidente de Muncă şi Boli Profesionale - Direcţia Acordare Prestaţii.
Faţă de susţinerile reclamantului că ordinul este nelegal pentru că nu s-a ţinut cont de Sentinţa civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009, Sentinţa civilă nr. 1.623 din 2 aprilie 2010 şi Sentinţa civilă nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond a arătat că suspendarea Ordinului nr. 877 din 26 august 2009 prin Sentinţa civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009 nu are nicio relevanţă pentru aprecierea anulării Ordinului nr. 1.914 din 31 decembrie 2009.
Ordinul suspendat prin sentinţa invocată se referă la suspendarea raportului de serviciu, pe când cea a căruia anulare se solicită se referă la salarizarea reclamantului conform Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Nici Ordinul nr. 799 din 15 iulie 2009 nu are legătură cu prezenta cauză şi, prin urmare, nici sentinţele civile nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 şi nr. 1623 din 2 aprilie 2010, care sunt ulterioare ordinului atacat, deoarece Ordinul nr. 799/2009 se referă la componenţa unor comisii, iar actul contestat nu este emis de vreo comisie de disciplină.
Deşi reclamantul a invocat mai multe aspecte pe care le consideră ca fiind motiv de nelegalitate, instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat este emis în baza dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 330/2009.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.D.R., solicitând modificarea hotărârii atacate şi pe fond, să se admită cererea aşa cum a fost formulată.
Se consideră că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi cuprinde motive contradictorii şi străine pricinii, instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, schimbând şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs se arată că Ordinul preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 857 din 26 august 2009, prin care a fost suspendat din funcţia publică de conducere de director la data de 20 noiembrie 2010, prin hotărâre judecătorească, hotărârea fiind executorie de drept de la data pronunţării.
Ordinul nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 prin care recurentul a fost trecut pe o funcţie de execuţie la alt compartiment a fost anulat de Curtea de Apel Bucureşti şi în aceste condiţii nu se poate considera legal Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009.
Se precizează că prin emiterea ordinului atacat a fost privat de drepturi băneşti de peste 25.000 RON.
S-au depus la dosar certificatul emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu privire la Sentinţa civilă nr. 3.935 din 14 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 624/2/2010, Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S. şi Sentinţa civilă nr. 3.213 din 1 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Intimata Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 17 februarie 2012, recurentul a depus la dosar o excepţie de neconstituţionalitate a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 în raport de art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "pentru că se încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) şi 3 din Constituţie", dar fără a motiva această excepţie, iar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă.
Totodată, au fost invocate excepţia lipsei capacităţii juridice a numitei D.D.P. de a semna documentele în numele C.N.P.P. şi excepţia lipsei capacităţii de reprezentare a C.N.P.P.
În motivarea celor două excepţii s-a arătat că la 1 ianuarie 2011 Legea nr. 19/2000 a fost abrogată şi a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 şi de la aceeaşi dată trebuia să-şi înceteze efectele juridice şi Decizia nr. 68 din 9 ianuarie 2009 a Primului-ministru prin care aceasta a fost numită preşedinte al C.N.P.P. pentru că în prezent este tot preşedintele C.N.P.A.S.
De aceea, aceasta nu putea să reprezinte instituţia şi să semneze acte ca reprezentant legal în numele C.N.P.P., respectiv întâmpinarea şi Notele scrise formulate în dosar şi nu poate semna delegaţia de reprezentare pentru persoana desemnată să reprezinte interesele instituţiei, pentru că C.N.P.A.S. s-a desfiinţat şi funcţia de preşedinte al acesteia nu mai există.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cele două excepţii invocate şi recursul pentru următoarele considerente:
În baza art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate, mai întâi, excepţiile capacităţii juridice şi a lipsei capacităţii de reprezentare a C.N.P.P. şi vor fi respinse ca nefondate.
Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009, contestat în prezenta cauză, a fost emis de preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, doamna D.D.P., numită în această funcţie prin Decizia nr. 68 din 9 ianuarie 2009 a Primului Ministru al Guvernului României, în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare.
Pe parcursul soluţionării cauzei, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Intimatul G.D.R. a făcut, în motivarea excepţiilor, referire la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi apreciază că se impunea emiterea unei noi decizii de numire a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare C.N.P.P., instituţie care păstrează modul de organizare şi funcţionare, preia personalul, cât şi drepturile şi obligaţiile acesteia".
Din interpretarea acestui text rezultă că nu a încetat existenţa Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi şi Asigurări Sociale ci s-a reorganizat, dobândind o nouă denumire - Casa Naţională de Pensii Publice, dar a păstrat modul de organizare şi funcţionare, a preluat personalul existent.
Este adevărat că potrivit art. 133 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că mandatul preşedintelui C.N.P.P. este de 5 ani, dar în cauză, fiind vorba de o reorganizare a aceleiaşi persoane juridice, mandatul preşedintelui C.N.P.A.S. acordat conform art. 140 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 este valabil, el nu a încetat de drept, iar primul ministru, persoana care putea să numească un alt preşedinte al C.N.P.P., nu a făcut acest lucru.
Faptul că legea prevede preluarea personalului, fără a face precizarea dacă acesta ocupă funcţii de conducere sau de execuţie, este încă un argument în sprijinul concluziei că mandatul acordat preşedintelui C.N.P.A.S. potrivit Legii nr. 19/2000 este valabil şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, criticile din motivele de recurs sunt nefondate.
Prin cererea adresată instanţei de fond, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 deoarece a fost emis cu nerespectarea Sentinţei civile nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 şi nr. 1.623 din 2 aprilie 2010.
Pentru că instanţa de fond a respins aceste consideraţii pentru că hotărârile judecătoreşti sunt ulterioare emiterii ordinului contestat, în motivele de recurs se arată că Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 este nelegal pentru că Ordinul nr. 857 din 26 august 2009 a fost suspendat de la 20 noiembrie 2010, hotărârea fiind executorie de drept de la data pronunţării, iar Ordinul nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 ar fi abuziv şi ilegal şi a fost anulat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi astfel nu se poate susţine că Ordinul nr. 1.914/2009 ar fi legal.
Prin Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S. reclamantul a fost reîncadrat, începând cu 1 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, în funcţia publică de execuţie de consilier cls. I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Direcţiei Generale Accidente de Muncă şi Boli Profesionale - Direcţia Acordare Prestaţii.
Acest ordin a avut în vedere Ordinul nr. 1.492/2009 al preşedintelui C.N.P.A.S. prin care reclamantul R.G.D. a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier, cls. I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, la Direcţia Generală Accidente de Muncă şi Boli Profesionale - Direcţia Acordare Prestaţii pe o perioadă de 1 an prin retrogradare din funcţia publică de conducere director-consilier, clasa I, grad superior, treapta I de salarizare în cadrul C.N.P.A.S. - Direcţia Generală Juridică - Direcţia Contencios şi executare Silită.
Este adevărat că prin Sentinţa civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost suspendată executarea Ordinului nr. 857 din 26 august 2009 până la pronunţarea instanţei de fond, iar potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept, dar poate fi atacată cu recurs, iar recursul nu este suspensiv de executare.
Prin Ordinul nr. 857 din 26 august 2009 al preşedintelui C.N.P.A.S. s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului R.G.D. care îndeplinea funcţia de director al Direcţiei Contencios şi Executare Silită din cadrul C.N.P.A.S. până la finalizarea cercetării administrative dispuse împotriva sa.
Ulterior, ca urmare a finalizării cercetării administrative, chiar dacă Ordinul nr. 857/2009 era suspendat prin hotărâre judecătorească, a fost emis Ordinul nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 de către preşedintele C.N.P.A.S. prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu retrogradarea din funcţia de conducere în cea de execuţie de consilier, cls. I, grad profesional superior, treapta I de salarizare pentru o perioada de 1 an.
Practic, prin suspendarea Ordinului nr. 857/2009, reclamantul revine în funcţia de director, iar prin Ordinul nr. 1.492/2009 a fost retrogradat din funcţia de director în funcţie de execuţie.
Însă, recurentul nu a depus dovezi din care să rezulte că Ordinul nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 a fost suspendat prin hotărâre judecătorească, iar faptul că, ulterior emiterii Ordinului nr. 1.914/2009 s-a dispus anularea Ordinului nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu duce la nelegalitatea Ordinului nr. 1.492/2009, ordin prin care s-a procedat numai la reîncadrarea potrivit legii salarizării.
Recurentul nu a dovedit nici faptul că Ordinul nr. 1.492/2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S. a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă iar anularea acestuia de către instanţa de fond, în urma cererii de anulare nu poate duce la anularea Ordinului nr. 1.914/2009, care este subsecvent Ordinului nr. 1.492/2009.
Numai dacă hotărârea de anulare a Ordinului nr. 1.492/2009 rămâne irevocabilă, atunci şi actul ulterior de reîncadrare în baza Legii nr. 330/2009, respectiv Ordinul nr. 1.914/2009 rămâne fără niciun efect, pentru că în urma anulării actului administrativ emis nelegal de retrogradare în funcţie, recurentul va beneficia de toate drepturile ce i se cuvin pentru funcţia de conducere deţinută, începând cu data aplicării sancţiunii.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei capacităţii juridice şi excepţia lipsei capacităţii de reprezentare ca neîntemeiate.
Respinge recursul declarat de R.G.D. împotriva Sentinţei civile nr. 528 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 815/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
