ICCJ. Decizia nr. 830/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 830/2012
Dosar nr. 3461/54/2010
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată sub nr. 3461/54/2010 la Curtea de Apel Craiova, reclamanţii I.C. şi I.M.V. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea dispoziţiei reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilul compus din construcţii (demolate) şi terenul aferent acestora situat în comuna Melineşti, judeţul Dolj, imobil preluat abuziv şi care a aparţinut autoarei lor, S.E. deoarece a fost tergiversată nejustificată soluţionarea notificării formulate.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 151 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de fond a analizat cu prioritate, în baza art. 137 C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de C.C.S.D. şi A.N.R.P. prin întâmpinare.
S-a reţinut că prin Sentinţa nr. 211 din 4 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1260/54/2008 Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea reclamanţilor I.C. şi I.M.V. formulată în contradictoriu cu C.C.S.D. şi A.N.R.P., în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziţie pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform Dispoziţiei nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria Melineşti, dar prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi faţă de C.C.S.D. ca neîntemeiată.
În acea decizie s-a reţinut că au fost emise mai multe decizii în soluţionarea aceleiaşi notificări, ultima dintre acestea fiind cea cu nr. 116/2008.
Această decizie emisă de Primarul comunei Melineşti a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 206 din 20 mai 2010 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin Decizia nr. 278 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
În cauză, reclamanţii I.C. şi I.M.V. au chemat în judecată aceleaşi pârâte - C.C.S.D. şi A.N.R.P. pentru emiterea titlului de despăgubire invocând Dispoziţia nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melineşti şi un "inventar asupra moşiei Elvirei Stambuliu de la data de 6 martie 1949".
În baza art. 1201 C. civ. s-a constatat că atât în prima hotărâre cât şi în acţiunea dedusă judecăţii există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar prin prima hotărâre a fost rezolvat fondul procesului.
În primul proces, prin Decizia nr. 2.845 din 20 mai 2008 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că Decizia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 a Primarului comunei Melineşti, judeţul Dolj nu conţine datele de identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile reparatorii, iar în procesul dedus judecăţii s-a solicitat emiterea titlului de despăgubire în baza aceleiaşi Decizii nr. 1.451/2007 a Primarului comunei Melineşti care a rămas nemodificată, în sensul că nu conţine elemente de identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Faptul că în prezent se invocă dispoziţiile art. 6 parag. 1 din CEDO nu conduce la concluzia că ar exista identitate de cauză, întrucât în primul proces, atât instanţa de fond cât şi cea de recurs, au avut în vedere dispoziţiile dreptului comunitar.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. s-a reţinut că există autoritate de lucru judecat din moment ce în primul proces s-a constatat irevocabil temeinica acestei excepţii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii I.C. şi I.M.V. şi au solicitat admiterea recursului, să fie modificată sentinţa atacată şi pe fond să fie admisă acţiunea în sensul de a fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită dispoziţia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul compus din construcţii (în prezent demolate) şi terenul aferent acestora situat în comuna Melineşti, judeţul Dolj.
În motivele de recurs se arată că au atacat la Tribunalul Dolj Dispoziţia nr. 116/2008, iar prin Sentinţa civilă nr. 206/2010 a acestei instanţe a fost anulată dispoziţia atacată. În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că Dispoziţia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primarul Comunei Melineşti are caracter irevocabil şi în condiţiile în care această dispoziţie a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. este aplicabil art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Chiar în recursul declarat de C.C.S.D. în dosarul nr. 1260/54/2008 s-a invocat de către această autoritate că încă din 26 septembrie 2008 a fost selectat dosarul de despăgubire, iar dosarul va parcurge procedura de evaluare şi se va finaliza prin emiterea deciziei.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată pentru că în analiza excepţiei autorităţii de lucru judecat nu a prezentat toate considerentele Deciziei nr. 2845/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, s-a reţinut că dosarul era deja înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. dar că exista şi o altă dispoziţie emisă de Primăria comunei Melineşti, respectiv Dispoziţia nr. 116/2008.
Această dispoziţie a fost anulată prin Sentinţa nr. 206/2010 a Tribunalului Dolj şi prin acea sentinţă s-a stabilit că procedura de urmat este cea prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în lege nu există niciun text care să blocheze emiterea titlului de despăgubire de faptul că în dispoziţia prin care se soluţionează notificarea nu ar fi suficient individualizat imobilul.
S-a apreciat că nu există tripla identitate în prezenta cauză.
În legislaţie există anumite situaţii în care nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat în condiţiile care se fac referiri la o altă perioadă de timp.
Faptul că reclamanţii au formulat o acţiune anterioară având ca obiect emiterea titlului de despăgubire prin prisma verificării termenului rezonabil al procedurilor şi în condiţiile în care printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit că termenul rezonabil nu fusese depăşit, nu înseamnă că niciodată nu se poate învesti instanţa cu această verificare după scurgerea a încă unui interval de timp.
Instanţa de fond a lăsat la aprecierea exclusivă a entităţii învestită cu finalizarea procedurilor de emitere a titlului de despăgubire a determinării momentului în care să-şi execute obligaţia legală de emitere a titlului de despăgubire deşi după 11 ani de la data formulării notificării nu au fost finalizate procedurile.
Se apreciază că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. deoarece şi această pârâtă are atribuţii în procedura emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire (potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului C.C.S.D., secretariat care asigură lucrările acestei comisii).
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins cererea reclamanţilor considerând că există autoritate de lucru judecat faţă de Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin această decizie au fost admise recursurile, a fost modificată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamanţilor I.C. şi I.M.V. pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de A.N.R.P. şi ca neîntemeiată faţă de C.C.S.D.
În considerentele deciziei s-a reţinut că din actele dosarului rezultă că nerespectarea termenului rezonabil al procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu este imputabilă C.C.S.D. care nu a manifestat pasivitate în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost stabilite prin lege.
S-a susţinut că Dispoziţia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primarul comunei Melineşti, judeţul Dolj nu ar conţine datele de identificare ale imobilelor pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, date absolut necesare pentru întocmirea raportului de evaluare şi finalizarea procedurii prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi că s-a constatat de către C.C.S.D. că au fost emise mai multe dispoziţii de către Primăria Melineşti, ultima fiind cea cu nr. 118/2008.
S-a concluzionat că obligaţia instituită în sarcina C.C.S.D. de a emite decizia conform Dispoziţiei nr. 1.451 din 17 iulie 2007, anulată implicit prin Dispoziţia nr. 116/2009, este imposibil de realizat.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. s-a constatat că este întemeiată pentru că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire constituie atributul exclusiv al C.C.S.D.
În prezenta cauză s-a solicitat de către reclamanţi obligarea A.N.R.P. şi C.C.S.D. la emiterea dispoziţiei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv şi care a aparţinut autoarei lor, S.E.
Notificarea reclamanţilor nr. 538/N/2001 a fost soluţionată iniţial prin Dispoziţia nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melineşti prin care pentru imobilele notificate şi imposibil de restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior, prin Dispoziţia nr. 116 din 30 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Melineşti s-a respins acordarea de despăgubiri băneşti pentru teren, iar pentru imobilele reprezentând construcţii actualmente demolate s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aspect reţinut şi de instanţa supremă în considerentele Deciziei nr. 2.845 din 26 mai 2008.
Această ultimă decizie a fost anulată prin Sentinţa nr. 206 din 20 mai 2010 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, iar anularea a fost menţinută prin Decizia nr. 287 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., potrivit cărora este lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi împotriva lor, în aceeaşi calitate, pentru a se putea admite excepţia autorităţii de lucru judecat, se impune să se demonstreze identitatea de părţi, obiect şi cauză, condiţie care trebuie îndeplinită cumulativ.
Fundamentul acestei excepţii este forţa hotărârii judecătoreşti recunoscută de lege, de a se opune redeschiderii ulterioare a aceleiaşi judecăţi, asigurând astfel stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice.
În cauză, identitatea de părţi şi obiect între prezenta cauză şi cea soluţionată prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi contestată.
Problema care se impune a fi analizată este identitatea de cauză între cele două litigii.
Dacă prin cauză a unui litigiu se înţeleg circumstanţele de fapt invocate în vederea stabilirii dreptului subiectiv prin intermediul căreia se traduce din punct de vedere juridic pretenţia dedusă judecăţii, atunci se poate aprecia că nu există identitate de cauză.
Mai întâi, se constată că în Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că refuzul C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire nu este nejustificat şi că acea decizie nu a fost emisă pentru că Dispoziţia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 a fost anulată implicit prin Dispoziţia nr. 116/2008.
În prezenta cauză s-a invocat refuzul C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru Notificarea nr. 538/N/2001 deşi a fost anulată Dispoziţia nr. 116/2008 emisă de Primăria comunei Melineşti şi nu a fost respectat termenul rezonabil pentru emiterea deciziei.
În al doilea rând, instanţa de fond, în considerarea admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat a reţinut că Decizia nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melineşti a rămas nemodificată în sensul că nu conţine elemente de identificare a imobilelor, aşa cum a reţinut instanţa supremă în prima hotărâre şi că înscrisul denumit "inventar" cu privire la bunurile ce au aparţinut autoarei S.E. este lipsit de relevanţă.
Însă, nu se poate considera că, chiar dacă Dispoziţia nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melineşti a rămas nemodificată în urma Sentinţei nr. 206/2010 a Tribunalului Dolj, ar fi lipsit de relevanţă orice înscris prin care s-ar putea ajunge la soluţionarea cererii şi emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Astfel, potrivit pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, cu modificările ulterioare, dispoziţiile/deciziile sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, trebuie înaintate la Secretariatul C.C.S.D. însoţite de orice înscrisuri, respectiv întreaga documentaţie aferentă acestora, prin care să se facă dovada proprietăţii la data preluării, înscrisuri care să descrie imobilele, construcţiile demolate.
De aceea, se impune a se verifica chiar dacă în Dispoziţia nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melineşti nu sunt descrise imobilele, dacă a fost înaintată C.C.S.D. documentaţia aferentă, inclusiv evaluarea întocmită de comisia de evaluare constituită pentru că, de obicei, în acele evaluări se face o descriere a imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Mai mult, pentru că se invocă nesoluţionarea dosarului înaintat C.C.S.D. prin neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ce îi vizează pe reclamanţi, moştenitori ai persoanei căreia i-au fost preluate abuziv imobile de către stat, instanţa trebuie să analizeze dacă a fost respectat termenul rezonabil în raport de anul 2003 când a fost respinsă prima cerere de obligare a C.C.S.D. la emiterea deciziei.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanţei de fond atunci s-ar respinge acţiunile ulterioare ce ar viza nerespectarea termenului rezonabil pe motiv că prima dată acţiunile au fost respinse pentru că nu s-a constatat o nerespectare a acestui termen, deşi atitudinea autorităţilor a rămas aceeaşi, de nesoluţionare a unei cereri deşi aveau obligaţia legală de a o face.
Trebuie precizat că din actele depuse la dosar chiar C.C.S.D. recunoaşte că dosarul a fost selectat pentru verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, a fost anulată Decizia nr. 116/2008 a Primăriei comunei Melineşti invocată de C.C.S.D. ca o piedică în soluţionarea dosarului reclamanţilor, iar aceştia au făcut cunoscut această anulare şi intimatei-pârâte C.C.S.D.
Pentru că nu se constată îndeplinită condiţia identităţii de cauză, nu poate fi respinsă acţiunea pentru autoritate de lucru judecat, în ceea ce priveşte obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri aferentă Dispoziţiei nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melineşti.
Dar, soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. este legală pentru că această chestiune a fost soluţionată prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi există autoritate de lucru judecat pentru că toate cele trei elemente sunt identice - obiect, părţi şi cauză.
De aceea, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul declarat, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La rejudecare, instanţa de fond va analiza cererea de obligare a C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul ce are ca obiect Dispoziţia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria comunei Melineşti, pe fond, în raport de probele ce vor fi efectuate şi apărările părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.C. şi I.M.V. împotriva Sentinţei civile nr. 151 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 829/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
