ICCJ. Decizia nr. 99/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 99/2012
Dosar nr.809/36/2011
Şedinţa de la 12 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3489/118/2011, reclamanta SC F.CO GE RO SPA Italia a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa - Serviciul Public de Impozite, Taxe şi Alte Venituri ale Bugetului Local ca prin hotărâre să se dispună în principal:
- anularea dispoziţiei nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 emisă de SPITVBL Constanţa,
- anularea/revocarea declaraţiei de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007, cu consecinţa anulării rolului fiscal aferent şi a tuturor sarcinilor fiscale aferente,
- anularea/revocarea declaraţiei de impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, cu consecinţa anulării rolului fiscal aferent şi a tuturor sarcinilor fiscale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat anularea dispoziţiei nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 şi obligarea pârâtelor la stabilirea şi calcularea obligaţiilor fiscale ale reclamantei aferente suprafeţelor de teren de 51.870,29 mp şi 10.620,05 mp situate în Constanţa, Zona Faleză Nord, respectiv str. M.E., începând cu data punerii efective a subscrisei în posesia celor două suprafeţe de teren, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este parte contractantă a Contractelor de concesiune nr. 38133/2000 şi 38134/2000 prin care Municipiul Constanţa avea obligaţia de a-i preda terenurile concesionate în maxim 90 de zile de la semnarea contractelor.
S-a mai arătat că au fost întâmpinate nenumărate probleme în legătură cu punerea reclamantei în posesia terenurilor concesionate, aceasta fiind nevoită să recurgă la acţiuni judiciare şi executori judecătoreşti, astfel că abia la data de 28 aprilie 2005 au fost semnate de reclamantă şi de către Primăria Constanţa procesele-verbale de predare-primire a terenurilor aferente celor două contracte.
Pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
La termenul de judecată din 02 iunie 2011 reprezentantul convenţional al pârâtului Constanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanta, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 şi faţă de cuantumul sumelor menţionate în adresa nr. S 59654 din 02 iunie 2011 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe şi Alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa, de peste 500.000 RON, competenţa materială aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Prin Sentinţa nr. 978 din 02 iunie 2011 Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţa Tribunalul Constanţa a reţinut că în speţă criteriul aplicabil în aprecierea competenţei este cuantumul sumelor reprezentând sarcinile fiscale a căror anulare se solicită, întrucât aceste sume reprezintă obligaţii fiscale (taxă folosinţă teren).
A reţinut Tribunalul că din analiza adresei nr. S 59654 din 02 iunie 2011 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa reiese că reclamanta are obligaţii fiscale reprezentând taxă folosinţă teren în cuantum total de 572.920 RON, aşadar superior plafonului de diferenţiere de 500.000 RON, astfel că instanţa competentă este Curtea de Apel Constanţa.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 809/36 din 14 iulie 2011.
În şedinţa publică din 28 septembrie 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei, în raport de declaraţiile de impunere în care se menţionează suma de 38.265 RON şi suma de 7.834 RON.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 333/CA din 12 octombrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat cauza la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa superioară pentru soluţionarea acestui incident procedural.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin actul administrativ supus controlului de legalitate se stabilesc în sarcina contribuabilului debite constând în taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, iar suma contestată este mai mică de 500.000 RON, astfel că instanţa competentă este tribunalul.
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Criteriul valoric este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.
În cazul de faţă, obiectul principal al litigiului îl constituie anularea/revocarea declaraţiei de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007 şi a declaraţiei de impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, ambele emise de reclamantă în calitatea sa de contribuabil, pe baza cărora s-a determinat anual taxa de folosinţă a celor două terenuri concesionate.
Potrivit acestor declaraţii de impunere pentru terenul în suprafaţă de 51.870,29 mp a fost stabilită o taxă în sumă de 38.265 RON (declaraţia de impunere nr. G 30969 din 28 iunie 2007) iar pentru terenul în suprafaţă de 10.620,05 mp a fost stabilită o taxă în sumă de 7.834 RON.
Prin urmare, având în vedere că suntem în prezenţa unei cereri de anulare a unui act administrativ unilateral emis de organul fiscal prin care sunt stabilite în sarcina reclamantei taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, iar valoarea stabilită prin cele două declaraţii a căror anulare/revocare se solicită nu depăşeşte pragul valoric de 500.000 RON prevăzut de lege, se apreciază că, în speţă, competenţa materială aparţine Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC F. CO GE RO SPA Italia şi pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 997/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
