ICCJ. Decizia nr. 979/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 979/2012
Dosar nr.8222/1/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4558 din 5 octombrie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj împotriva Sentinţei nr. 219 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a obligat recurenta la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă în mod judicios a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispus în mod întemeiat, prin sentinţa recurată, admiterea cererii reclamantei şi suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 58 din 29 octombrie 2010 şi a Dispoziţiei nr. 5017 din 28 octombrie 2010 privind măsurile stabilite de organele fiscale, până la pronunţarea instanţei de fond.
Suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care este îndeplinită atât condiţia cazului bine justificat (întrucât într-adevăr motivele de fapt şi de drept invocate prin contestaţia administrativă sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalităţii şi temeiniciei actelor administrative fiscale atacate), cât şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente (deoarece executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfăşurarea cu mari dificultăţi, pe mai departe, a activităţii economice a intimatei, chiar la intrarea în insolvenţă, şi i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).
Susţinerea recurentei referitoare la inadmisibilitatea cererii reclamantei de suspendare a executării dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 5017 din 28 octombrie 2010 nu poate fi primită, textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, art. 15 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nefăcând nici o distincţie prin raportare la stabilirea sau nu, prin actul administrativ fiscal atacat, a unor impozite, taxe şi accesorii ale acestora.
Împotriva hotărârii instanţei de recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii se arată că în dosarul nr. 504/33/2011/a1, având aceeaşi pricină între aceleaşi persoane, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4586 din 6 octombrie 2011 a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
În subsidiar, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii şi cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 800 RON, deoarece în speţa de faţă nu se poate reţine culpa procesuală a revizuentei întrucât organul fiscal a emis actele atacate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, motiv pentru care se solicită înlăturarea acestei dispoziţii.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele cererii de revizuire, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate (...)".
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj, împotriva Deciziei nr. 4558 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 976/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 99/2012. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
