ICCJ. Decizia nr. 975/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 975/2012
Dosar nr. 358/33/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamatul Moiş Vasile a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Maramureş arătând că solicită obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea 309/2002 deoarece persoane aflate în situaţii identice cu acesta, respectiv care au efectuat stagiul militar în aceeaşi unitate, primesc aceste drepturi.
Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a invocat excepţia puterii lucrului judecat solicitând respingerea contestaţiei ca urmare a acestei excepţii pe motivul că prin hotărârea 246/24 iulie2008 s-a respins cererea reclamantului, această hotărâre a fost contestată, iar prin sentinţa civilă 108 din 12 martie2009 a Curţii de Apel Cluj din dosarul 4272/100/2008 contestaţia a fost respinsă.
Prin sentinţa civilă nr. 262 din 21 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia puterii de lucru judecat şi a respins contestaţia formulată de reclamantul Moiş Vasile, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că puterea de lucru judecat, are ca şi o caracteristică, indiscutabilitatea respectiv, o situaţie tranşată în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate fi pusă din nou în discuţie într-un alt proces, fiind considerată ca stabilită.
Ca atare, existând o hotărâre anterioară irevocabilă care stabileşte faptul că cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea 309/2002, nu are temei legal, hotărâre care este prezumată de lege că exprimă adevărul, în cauză este incidentă excepţia puterii de lucru judecat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Mois Vasile a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, deoarece colegii săi au pensie conform Legii nr. 309/2002.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerenteleîn continuare arătate.
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea 309/2002 pentru perioada 19 ianuarie 1953-17 decembrie1955, deoarece a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă.
Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, a respins cererea reclamantului prin hotărârea 246 din 24 iulie2008 pe motiv că unitatea militară 03907 în care reclamantul a efectuat stagiul militar, nu a făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
Prin sentinţa civilă 108/12 martie2009 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul 4272/100/2008, a fost respinsă acţiunea reclamantului împotriva hotărârii 246/24 iulie2008 şi pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 309/2002 pe motivul că unitatea militară indicată în livretul militar nu se regăseşte în evidenţa detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Această hotărâre a fost comunicată reclamantului Moiş Vasile la data de 7 aprilie 2009, conform dovezii de comunicare aflată la fila 25 din dosarul 4272/100/2008 şi cum acesta nu a declarat calea de atac a recursului în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, hotărârea a rămas irevocabilă.
Ulterior, la data de 11 ianuarie 2011, reclamantul Moiş Vasile a formulat din nou o cerere, cu nr. 145368 prin care a solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii 309/2002 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Maramureş, acordarea drepturilor prevăzute de această lege pentru perioada 19 ianuarie 1953 – 17 decembrie1955, iar prin adresa 15256/13 ianuarie 2011 pârâta i-a comunicat faptul că elementele din fişa de evidenţă sunt identice cu cele care au stat la baza soluţionării cererii anterioare şi că nu există temei legal pentru acordarea acestor drepturi, situaţia fiind stabilită prin hotărârea 246/2008 care a fost menţinută prin sentinţa 108/2009 a Curţii de Apel Cluj.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut incidenţa art. 1201 C. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.
Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.
Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.
De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamantul care a pierdut procesul, introduce – în cadrul celei de-a doua acţiuni - alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că şi acesta este întrunit, atât prima acţiune, cât şi cea de-a doua acţiune fiind justificate prin aceeaşi motivare în fapt şi în drept.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic a apreciat că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamant având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. 4270/100/2008, soluţionat de Curtea de Apel Cluj.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Mois Vasile, împotriva sentinţei civile nr. 262 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 976/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
