ICCJ. Decizia nr. 115/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 115/2013
Dosar nr. 7174/2/2011
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09 august 2011, astfel cum a fost precizată, reclamantele A.D.M. şi L.F.M., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului au solicitat instanţei obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în sensul întocmirii protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafaţă de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6466 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea, precizată, a reclamantelor A.D.M. şi L.F.M., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă la soluţionarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce priveşte întocmirea protocolului de predare-preluare asupra terenului în suprafaţă de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta Agenţia Domeniilor Statului a emis reclamantelor răspunsul (nr. 85410 din 25 iulie 2011) la petiţia acestora, înregistrată sub nr. 85410 din 05 iulie 2011, prin care a arătat faptul că, potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 şi conform art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin H.G nr. 626/2001, Agenţia Domeniilor Statului predă prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale, terenurile cu destinaţie Agricolă care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi, în baza unei documentaţii înaintate de Comisia judeţeană de fond funciar. În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a menţionat că până la data emiterii adresei respective, comisia judeţeană de fond funciar nu a înaintat nicio solicitare de retrocedare teren pentru comisia locală de fond funciar Popeşti-Leordeni.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit sentinţei civile nr. 1441 din 28 mai 2008 (definitivă şi irevocabilă la data de 04 septembrie 2008) pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul din 2007, pârâtele Comisia judeţeană Ilfov şi Comisia Locală de fond funciar Popeşti Leordeni au fost obligate să pună în posesie reclamantele, să le elibereze titlul de proprietate şi procesul-verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L,SA.
S-a constatat totodată că refuzul soluţionării cererii reclamantelor este motivat pe lipsa înaintării de către comisia judeţeană de fond funciar a solicitării de retrocedare teren pentru comisia locală de fond funciar Popeşti Leordeni.
Însă, potrivit adresei nr. CT 17930 din 04 noiembrie 2010 emisă de Comisia Orăşenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (din cadrul primăriei Oraşului Popeşti Leordeni), această comisie a înaintat A.D.S. documentaţia compusă dintr-un număr de 45 de file, pentru delimitarea amplasamentului şi predarea acestuia Comisiei Orăşeneşti (conform dispozitivului sentinţei mai sus indicate).
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie că, astfel după cum rezultă şi din adresa din 31 august 2011 emisă reclamantelor de Instituţia prefectului Ilfov, solicitarea de retrocedare a terenului, precum şi documentaţia a fost comunicată A.D.S., cu adresa din 14 martie 2011, conform borderoului ataşat, fiind transmise prin depunerea la oficiul poştal la data de 17 martie 2011.
Aşa fiind, văzând că documentaţia a fost transmisă pârâtei, instanţa de fond a constatat caracterul nejustificat al refuzului acestei autorităţi, exprimat prin adresa din 25 iulie 2011, motiv pentru care, a dispus obligarea la soluţionarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce priveşte întocmirea protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafaţă de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.
3. Recursul declarat de A.D.S.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs autoritatea pârâtă A.D.S., invocând ca temei legal al căii de atac exercitate motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate prin prisma următoarelor critici:
- reclamanţii nu au calitate procesuală activă pentru a solicita predarea unei suprafeţe de teren, în condiţiile în care o atare calitate o are, potrivit art. 9 din H.G. nr. 626/2001, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov iar predarea terenurilor se face numai la solicitarea acesteia din urmă;
- reclamanţii nu pot cere direct obligarea recurentei A.D.S. la semnarea protocolului de predare-primire a terenului agricol necesar retrocedării, o atare procedură fiind realizată numai la cererea comisiei judeţene;
- art. 9 din H.G. nr. 626/2001 prevede o procedură strictă de verificare de către A.D.S. a legalităţii documentaţiilor înaintate de către comisiile judeţene, astfel că nu se poate reţine în sarcina sa obligaţia de a preda o anumită suprafaţă de teren fără a proceda la o verificare a legalităţii documentaţiei şi a realităţii datelor conţinute în aceasta;
- în fine,instanţa nu poate obliga A.D.S. să încalce legea, respectiv prevederile legale invocate (Legea nr.268/2001, H.G. nr. 626/2001, H.G. nr. 1172/2001 şi H.G. nr.890/2005).
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte,examinând sentinţa atacată faţă de criticile ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale aplicabile reţine că nu subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,invocat de recurentă, şi astfel nu se impune modificarea sentinţei pronunţată de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamantele intimate au solicitat instanţei de contencios administrativ, prin acţiunea precizată, formulată în contradictoriu cu autoritatea recurentă A.D.S.,obligarea acesteia din urmă la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. 12728 din 1 iulie 2011, în sensul întocmirii protocolului de predare-preluare a terenului în suprafaţă de 2,7 ha teren cu sere, asupra căruia deţin un drept de proprietate.
Instanţa de fond, făcând aplicarea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, raportat la conţinutul sentinţei civile nr. 1441 din 28 mai 2008, definitivă şi irevocabilă la 4 septembrie 2008, dar şi la corespondenţa purtată între părţi, a reţinut motivat şi coerent argumentat, în opinia Înaltei Curţi, caracterul nejustificat al refuzului pârâtei vizând soluţionarea cererii reclamanţilor privind întocmirea protocolului de predare preluare pentru terenul de 2,7 ha, sus arătat, exprimat prin adresa din 25 iulie 2011.
Contrar celor susţinute de recurenta A.D.S. şi în acord cu cele statuate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că în mod legal, prin sentinţa atacată, pe temeiul sus-arătat, s-a dat eficienţă sentinţei civile nr. 1441 a Judecătoriei Cornetu, din data de 28 mai 2008, definitivă şi irevocabilă, prin care, atât Comisia Locală pentru aplicarea fondului funciar Popeşti Leordeni cât şi Comisia Judeţeană Ilfov, au fost obligate la punerea în posesie, pe numele reclamantelor, pentru terenul în suprafaţă de 2,7 ha, teren cu sere, pentru care s-a eliberat adeverinţă de proprietate, pe vechiul amplasament, context în care, în mod evident, critica recurentei vizând pretinsa nerespectare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 nu se susţine.
În raport de cele stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă, A.D.S. nu mai trebuia să parcurgă etapa privind verificarea documentaţiei sub aspectul legalităţii cererii de atribuire în natură, întrucât aceasta a fost realizată pe cale judecătorească iar hotărârea irevocabilă menţionată este opozabilă şi recurentei care astfel nu o poate ignora.
Nefondate sunt şi celelalte critici vizând pretinsa necomunicare de către Comisia Judeţeană de fond funciar Ilfov, faţă de recurentă, a documentaţiei necesare soluţionării cererii reclamantelor intimate, incluzând solicitarea de predare a terenului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, întrucât la filele 38 şi 39 din dosarul de fond se află corespondenţa şi borderoul pentru trimiteri de corespondenţă din 17 martie 2011, ce atestă că a fost înaintată recurentei-reclamante documentaţia necesară, de către Comisia Judeţeană Ilfov.
În raport de toate dovezile aflate la dosar, în mod just şi cu o corectă aplicare a legii s-a reţinut aşadar de prima instanţă că sunt întrunite în cauză prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 referitoare la refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, autoritatea recurentă intrând în sfera excesului de putere, în sensul aceleiaşi norme, printr-o motivare a nesoluţionării cererii prin elemente de fapt ce nu corespund realităţii.
În fine, criticile recurentei apar ca nefondate şi faţă de împrejurarea că instanţa de fond prin hotărârea ce formează obiectul recursului de faţă nu a făcut decât să oblige autoritatea pârâtă la soluţionarea cererii reclamantelor intimate şi nicidecum la nesocotirea prevederilor legale enunţate, fiind atributul autorităţii recurente de a realiza şi de a se conforma măsurii dispuse de instanţă, desigur în cadrul şi cu respectarea obligaţiilor şi a competenţelor ce-i incumbă, potrivit prevederilor legale incidente.
Faţă de toate cele mai sus arătate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă, urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimate, în sumă de 4.960 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei civile nr. 6466 din 07 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii A.D.M. şi L.F.M. în sumă de 4.960 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 117/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
