ICCJ. Decizia nr. 1410/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Obligaţia de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1410/2013
Dosar nr. 1669/116/2012
Şedinţa camerei de consiliu de la 22 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, sub nr. 1669/116/2012 la data de 15 iunie 2012, reclamantul N.C.V. a chemat în judecată pe pârâţii A.P.D.R.P. şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:
- deciziei nr. 12408 din 09 mai 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P.;
- notificărilor nr. 6241 din 07 mai 2012 şi nr. 3753 din 15 martie 2012 ambele emise de pârâtul C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia;
- raportului de evaluare şi selecţie pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 1 - 29 iulie 2011 pentru Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri”;
- raportului de selecţie final din data de 02 mai 2012 pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 1 - 29 iulie 2011 pentru Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri”;
- obligarea pârâţilor să declare eligibil, punctat cu 20 de puncte şi selectat pentru finanţare, proiectul aferent cererii de finanţare nr. x;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamantul a arătat că actele deduse judecăţii sunt nelegale, întrucât nu au ţinut seama de faptul că a respectat îndrumările din Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 şi a depus toată documentaţia cerută de lege pentru acordarea finanţării solicitate.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8, art. 11, art. 17 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea cauzei, în raport de împrejurarea că este o autoritate publică centrală, fapt ce atrage competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti.
1. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1290 din 03 iulie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut faptul că decizia contestată în cauză a fost emisă de o autoritate publică centrală, care funcţionează în baza O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, motiv pentru care, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, şi art. 3 C. proc. civ., competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5234 din 25 septembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
În considerentele sentinţei, curtea de apel a arătat că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei nr. 12408 din 09 mai 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P. precum şi a notificărilor din 07 mai 2012 şi din 15 martie 2012 ambele emise de pârâtul C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia.
În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, actele administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, ce pot constitui obiectul unei cereri adresate instanţei specializate sunt cele două notificări anterior individualizate emise de o autoritate publică de nivel local.
Potrivit art. 4 alin. (1) din baza O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, A.P.D.R.P. are în structură 8 centre regionale de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, fără personalitate juridică, ce îşi au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că la nivelul fiecărui judeţ se înfiinţează un oficiu judeţean de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit.
În cauză, nu prezintă relevanţă faptul că centrul regional pârât nu are personalitate juridică, întrucât în materia contenciosului administrativ prezintă importanţă capacitatea de drept administrativ a unei autorităţi publice, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităţilor publice dreptul de a sta în proces, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică şi, prin urmare, capacitate juridică, în sensul civil al noţiunii.
Ca atare, actele administrative ce produc efecte juridice sunt cele emise de către centrele regionale, care sunt autorităţi la nivel local, fiind organizate la nivelul regiunilor de dezvoltare, regiuni care, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 315/2004, sunt zone ce cuprind teritoriile judeţelor în cauză.
În raport de emitentul actelor administrative contestate şi de criteriul instituit de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curţi în privinţa regulatorului de competenţă
Verificând mai întâi regularitatea investirii sale cu conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte apreciază că este competentă să îl soluţioneze, în temeiul art. 22 C. proc. civ., în calitate de instanţă ierarhic superioară instanţelor aflate în conflict.
Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, corect stabilit de către prima instanţă aflată în conflict, competenţa materială revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, reclamantul N.C.V. a formulat la O.J.P.D.R.P. Călăraşi cererea de finanţare a unui proiect pe Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri”, pentru sesiunea iulie 2011.
Conform raportului de evaluare din data de 08 decembrie 2011, proiectul reclamantului a fost declarat eligibil şi a fost punctat cu 20 de puncte (a se vedea fila 17 dosar Tb. Călăraşi).
Prin decizia transmisă reclamantului cu notificarea nr. 3753 din 15 martie 2012, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a stabilit, în urma verificării şi evaluării cererii de finanţare şi după aprobarea publicării de către Autoritatea de Management pentru P.N.D.R. a raportului de evaluare rectificat din data de 13 martie 2012, că proiectul reclamantului este eligibil şi a fost punctat cu 0 puncte, întrucât la criteriul S4 nu a mai fost punctat, cu motivarea că partea nu a demonstrat calitatea de membru al Cooperativei Agricole „Roua Florilor Muntenia Lehliu Gară (a se vedea filele 18-19 dosar Tb. Călăraşi).
Prin notificarea din 07 mai 2012, pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia a comunicat reclamantului faptul că, în urma aprobării de către Comitetul de Selecţie a raportului de selecţie final din data de 02 mai 2012, proiectul reclamantului a fost declarat neselectat pentru finanţare (a se vedea fila 7 dosar Tb. Călăraşi).
Prin decizia transmisă reclamantului cu notificarea din 09 mai 2012, pârâta A.P.D.R.P. - Direcţia Selectare - Contractare a comunicat reclamantului respingerea contestaţiei administrative formulate împotriva notificării anterior arătate (a se vedea fila 9 dosar Tb. Călăraşi).
Potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobată prin Legea nr. 198/2006, prin reorganizarea Agenţiei S.A.P.A.R.D., acestei agenţii, ca autoritate centrală, îi revin principalele atribuţii de implementare tehnică a programelor de finanţare în domeniul agriculturii:
„a) primirea cererilor de finanţare întocmite de potenţialii beneficiari ai proiectelor finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R.;
b) verificarea cererilor de finanţare, în vederea aprobării proiectelor finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R., în raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe;
c) selectarea proiectelor finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R., în conformitate cu prevederile programelor;
d) stabilirea obligaţiilor contractuale dintre Agenţie şi potenţialii beneficiari şi totodată aprobarea începerii derulării proiectelor finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R.;
e) efectuarea verificării pe teren a proiectelor care vor fi finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R., atât înainte, cât şi după aprobarea acestora;
f) întreprinderea unor acţiuni privind promovarea, comunicarea, informarea, controlul şi altele asemenea, care să asigure buna derulare a proiectelor finanţate prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R.;
g) raportarea progresului măsurilor care se implementează prin S.A.P.A.R.D. şi F.E.A.D.R. către organismele care asigură managementul şi coordonarea finanţării programului.”
În cauza de faţă, părţile raportului juridic dedus judecăţii sunt Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi reclamantul N.C.V., întrucât contractul de finanţare, act ce constituie scopul final al procedurii de evaluare şi selectare a proiectelor eligibile, se încheie între aceste două părţi.
Aşadar, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cererea în fond nu prezintă relevanţă faptul că în diferitele etape ale procedurii administrative, reglementate de O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, sunt implicate structurile deconcentrate ale Agenţiei, care procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor, completarea fişelor de evaluare şi corespondenţa cu solicitanţii finanţării.
În consecinţă, în raport de cele anterior prezentate şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, luând în considerare rangul central al A.P.D.R.P., precum şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul N.C.V. în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P. şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1409/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 142/2013. Contencios → |
|---|
