ICCJ. Decizia nr. 167/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 167/2013
Dosar nr. 10792/2/2010
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2197 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, obligându-i pe aceştia să elibereze reclamantului certificatul preschimbat al calităţii de revoluţionar, în condiţiile Legii nr. 341/2004.
Instanţa de fond a respins, în prealabil, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, lipsei procedurii prealabile, a inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi faţă de împrejurarea că la data pronunţării sentinţei s-a împlinit termenul invocat de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar şi a depus la dosar documentaţia administrativă aferentă, refuzul pârâtelor de a-i soluţiona cererea fiind unul nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii.
Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a declarat recurs, fără a depune, însă, dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior – deşi a fost citată cu menţiunea timbrării – devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
În motivarea recursului său, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 reiterează atât excepţiile, cât şi argumentele de fond invocate în faţa primei instanţe, prin care se susţine, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut de către aceasta refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona cererea reclamantului, de vreme ce dosarul era incomplet.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Intimatului-reclamant i s-a eliberat certificatul de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 la 2 septembrie 1992, pentru calitatea de „Remarcat pentru fapte deosebite” (f.5 - dosar fond), ulterior fiind emis şi publicat în M. Of. al României Decretul nr. 226/1992, prin care Preşedintele României conferă reclamantului Brevetul de revoluţionar. De asemenea, în anul 1997, intimatului i-a fost preschimbat certificatul de revoluţionar, fiindu-i eliberat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. (dosar fond).
În vederea aplicării prevederilor Legii nr. 341/2004, intimatul a înregistrat la autoritatea recurentă Dosarul nr. 19482 din 2 noiembrie 2005, conţinând 27 pagini (f.49 şi urm. - dosar fond), prin cererea formulată intimatul solicitând preschimbarea certificatului de revoluţionar eliberat la 2 septembrie 1992.
Din actele ataşate la dosar, rezultă că intimatul a înregistrat în termenul legal cererea de preschimbare şi că a depus actele necesare, cu precizarea că certificatul de revoluţionar a cărui preschimbare se solicită se află la dosarul cauzei şi are acelaşi număr cu certificatul indicat în cererea depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Cum autorităţile recurente au înţeles să analizeze dosarul intimatului, în aplicarea dispoziţiilor art. 121 Și art. 127 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989, iar prin probele administrate la instanţa de fond intimatul a dovedit că deţine documentele care stabilesc fără dubiu că se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de preschimbarea certificatelor de revoluţionar eliberate anterior, în mod corect acţiunea a fost admisă.
Înalta Curte constată, aşadar, că instanţa de fond a reţinut în mod legal existenţa refuzului nejustificat al autorităţilor pârâte de a soluţiona dosarul reclamantului.
În ceea ce priveşte criticile aduse soluţionării excepţiilor, acestea sunt, de asemenea, nefondate.
Astfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, pentru care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară plângerea prealabilă.
În mod corect a soluţionat instanţa de fond şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, susţinerile recurentului neputând fi primite, întrucât prelungirea termenului de preschimbare, ulterior formulării de către intimat a cererii sale, nu înseamnă că dosarele depuse mai înainte nu trebuie analizate; dimpotrivă, s-a prorogat termenul de soluţionare a cererilor depuse spre preschimbarea certificatelor, tocmai pentru ca, în tot acest interval prelungit, să fie suficient timp în acest scop.
De asemenea, în mod corect s-a respins de către prima instanţă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de motivarea dată de autoritatea recurentă în soluţionarea cererii de preschimbare, în sensul că dosarul intimatului-reclamant este incomplet, acest aspect fiind unul de fond iar nu de formă.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei nr. 2197 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
