ICCJ. Decizia nr. 1724/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1724/2013
Dosar nr. 681/36/2012
Şedinţa publică de la 26 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 1599/118/2012, reclamanta CN A.P.M. SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea - prin Primar, a solicitat, în temeiul art. 215 alin. (2) şi (3) C. proc. fisc. şi art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de „înştiinţarea de plată pentru anul 2012” emisă de organele fiscale ale Comunei Agigea până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat contestaţie administrativă la organul emitent.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că cele două condiţii (caz justificat şi pagubă iminentă) prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
În acest sens, aceasta a arătat că punerea în executare a obligaţiilor de plată instituite prin Înştiinţarea de plată pentru anul 2012, ar crea consecinţe negative asupra intereselor companiei, realizându-se astfel un dezechilibru financiar în sursele de venit ale companiei, precum şi imposibilitatea realizării investiţiilor contractate, absolut necesare pentru desfăşurarea activităţii portuare şi, de aici, existând premizele aplicării unor eventuale sancţiuni de către Uniunea Europeană.
Mai mult, reclamanta a susţinut că paguba iminentă decurge şi din imposibilitatea întoarcerii executării silite, având în vedere că organul fiscal ar proceda, la compensarea sumelor datorate cu titlu de obligaţii fiscale curente cu sumele care se datorează pe viitor.
Prin Sentinţa civilă nr. 1296 din 6 aprilie 2012, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2012 sub nr. 681/36/2012.
Pârâta, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea cererii ce nefondată. Cu privire la motivul cererii de suspendare vizând cazul bine justificat a arătat că nu are relevanţă că sediul contribuabilului se află în altă localitate, deoarece impozitele se datorează localităţii pe raza teritorială în care se află imobilul, potrivit art. 249 C. proc. civ., iar imobilele aflate în zona Portului Constanţa Sud Agigea se găsesc pe raza Unităţii Administrative Teritoriale Agigea.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta CN A.P.M. SA Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că simplul fapt că executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării actului.
Motivele invocate de reclamantă în acţiune nu sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
Deşi, înscrisurile depuse de reclamantă în probaţiune sunt de natură a induce aparenţa unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, această pagubă nu este rezultatul executării actului administrativ contestat, impozitele către bugetul local urmând a fi plătite în fiecare an, iar ceea ce se contestă este solicitarea la plată din partea Unităţii Administrativ Teritoriale Agigea, în loc de Constanţa, cum ar fi trebuit, în opinia reclamantei.
Prin urmare, Curtea a constatat că, în măsura în care nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă doar iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei, fiind necesar a exista o legătură între această pagubă şi actul administrativ emis în condiţii de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta CN A.P.M. SA Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând următoarele:
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, „cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ"
Sub acest aspect, instanţa a reţinut faptul că pentru justificarea îndeplinirii acestei condiţii singura motivaţie a fost cea referitoare la afectarea într-o anumită măsură a patrimoniul CN A.P.M. SA.
În realitate, argumentele prezentate pentru justificarea îndeplinirii condiţiei „cazului bine justificat" au fost cu totul altele, iar acestea nu pot echivala cu concluzia instanţei, respectiv afectarea patrimoniului.
Urmare a executării lucrărilor de cadastru general, prin încheierea O.C.P.I. Constanţa nr. 2564 din 16 februarie 2006, au fost definitivate lucrările de cadastru la nivelul Portului Constanţa. Prin această încheiere, Portului Constanţa i-a fost alocat numărul cadastral x, fiind înscris în cartea funciară x. deschisă pe UAT Municipiul Constanţa. În aceste condiţii, în respectarea normelor legale cu privire la datorarea taxelor şi impozitelor, pentru toate clădirile situate pe suprafaţa de teren aferentă numărului cadastral x impozitul se datorează şi se plăteşte către Municipiul Constanta.
Aşadar, în condiţiile în care CN A.P.M. SA nu are amplasată nici o clădire pe UAT Comuna Agigea, este evident faptul ca nu poate fi obligată la plata unui impozit pe clădiri către organele fiscale ale acestei unităţi administrativ teritoriale.
Mai mult decât atât, pentru atingerea aceluiaşi scop, respectiv pentru a obţine impozit pe clădiri de la CN A.P.M. SA, în mod abuziv, Consiliul Local Agigea a emis Hotărârea nr. 38 din 23 martie 2009 „privind includerea în administrarea teritorială o Comunei Agigea a suprafeţei de 988 ha din incinta Portului Constanţa Sud”, potrivit căreia la art. 3 se stabileşte „colectarea şi încasarea de către Comuna Agigea a tuturor taxelor şi impozitelor pe suprafaţa de 988 ha” H.C.L. Agigea nr. 38 din 23 martie 2009 a fost anulată de instanţa de judecată în cadrul Dosarul nr. 4910/118/2009, ceea ce dovedeşte în plus faptul că Primăria Agigea nu are competenţa de a stabili şi percepe taxe şi impozite pentru clădiri situate în Portul Constanţa.
Conform înştiinţării de plată pentru anul 2012. CN A.P.M. SA a fost obligată la plata sumei de 698.775 lei cu titlu de impozit pe clădiri PJ.
Or, potrivit normelor legale ce reglementează materia obligaţiilor fiscale, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 85 C. proc. fisc., datoriile fiscale iau naştere pe două căi.
- prin Declaraţie de impunere formulată de către contribuabil,
- prin Decizie emisă de către organul fiscal în situaţia în care contribuabilul nu depune declaraţia de impunere.
Aşadar, plata taxelor şi impozitelor nu este o opţiune în sarcina contribuabilului, acesta fiind obligat să procedeze conform dispoziţiilor legale.
Potrivii principiului conform căruia accesoriul urmează principalul, respectiv clădirile urmează soarta terenului, in raport cu dispoziţiile art. 249 alin. (2) din C. fisc., pentru clădirile situate pe acest teren care este arondat administrativ teritorial către Municipiul Constanta, impozitul este datorat către Municipiul Constanta.
Astfel, în condiţiile în care CN APM SA:
- conform declaraţiei de impunere, nu are declarată nici o clădire impozabilă la organele fiscale ale UAT Agigea - Declaraţia de impunere a CNAPM SA.
- nu deţine nici o clădire impozabilă pe UAT Agigea, deoarece clădirile impozabile sunt situate în interiorul numărului cadastral x, aferent UAT Municipiul Constanţa.
- H.C.L. Agigea nr. 3S din 23 martie 2009, prin care Comuna Agigea si-a însuşit în mod abuziv o suprafaţă de teren portuar, a fost anulată,
- suma de 698.775 lei nu are la bază un titlu de creanţă (declaraţie de impunere sau decizie de impunere) conform normelor imperative în materie fiscală,
- organul fiscal nu a emis o decizie din care să rezulte că CN A.P.M. SA datorează suma de 698.775 lei şi care să prezinte motivele şi modul în care s-a ajuns la suma de 698.775 lei,
- organele fiscale ale Comunei Agigea nu pot institui în sarcina CN A.P.M. SA, obligaţii fiscale cu titlu de impozit pe clădiri.
Pe de altă parte, potrivit H.C.L. Agigea privind taxele şi impozitele locale pentru anul 2012, taxele de pază şi gunoi se plătesc de către persoanele juridice care deţin în raza teritorială a Comunei Agigea clădiri (astfel cum acestea sunt definite de legislaţia fiscală) şi terenuri. Sunt scutiţi de la plata acestora contribuabilii care deţin terenuri pe care nu există construcţii impozabile Pentru motivele arătate mai sus, nu se justifică nici taxele de pază şi gunoi aferente clădirilor (deoarece nu există clădiri impozabile).
În concluzie, în condiţiile în care în declaraţiile de impunere ale administraţiei către LAT Agigea nu există construcţii impozabile din punct de vedere fiscal, este evident faptul că nici taxele de pază şi unor taxe aferente clădirilor nu pot fi instituite, sens în care CN A.P M. SA nu datorează aceste taxe. respectiv sumele de 120 lei - taxă pază şi 600 lei - taxă gunoi, cuprinse în înştiinţarea de plată
În consecinţă, CN A.P.M. SA nu datorează către Primăria Comunei Agigea impozitul pe clădiri în sumă de 698.775 lei, aferent anului 2012 şi nici sumele de 120 lei - taxă pază şi 600 lei - taxă gunoi
Cu privire la paguba iminentă, conform art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 aceasta reprezintă „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;”
Sub acest aspect, instanţa a reţinut faptul că recurenta a invocat „iminenţa producerii unei pagube in patrimoniul său făcând dovada contractelor de împrumut cu entităţi juridice internaţionale şi a proiectelor investiţionale aflate in curs de derulare.
Este real că aceste înscrisuri sunt de natură a induce aparenţa unei pagube iminente, însă această pagubă nu este rezultatul executării actului administrativ contestat, impozitele către bugetul local urmând a fi plătite în fiecare an, iar ceea ce se contestă este solicitarea de plată din partea UAT Agigea, în loc de Constanţa, cum ar fi trebuit în opinia reclamantei.”
Aşa cum s-a arătat, pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiţii, urmează a se avea în vedere specificul activităţii desfăşurată de către recurentă:
În acest sens, s-a arătat că:
- CN A.P.M. SA Constanţa a fost înfiinţată prin H.G. nr. 517/1998 privind înfiinţarea CN A.P.M. SA Constanta, modificata si completata prin H.G. 597/2009.
- Potrivit dispoziţiilor actului de înfiinţare CN A.P.M. SA desfăşoară activităţi de interes public naţional si se organizează si funcţionează pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, acoperindu-si cheltuielile din venituri proprii.
- prin delegaţie de competenţe duce la îndeplinire obligaţiile ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care statui Român este parte.
- potrivit legislaţiei privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea companiei şi desfăşurarea activităţilor portuare (H.G. nr. 517/1998, O.G. nr. 22/1999. O.G. nr. 42/1997) CN A.P.M. SA are obligaţia de a pune la dispoziţia tuturor utilizatorilor infrastructura portuara, in mod liber si nediscriminatoriu, obligaţia de a asigura si furniza servicii de siguranţă în port, de a asigura în permanenţă adâncimile minime în bazinele portuare şi la dane, de a refurniza utilităţile către toţi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea in incinta portului (apă, energie, gaze).
Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor şi atribuţiilor legale prin raportare la respectarea acordurilor internaţionale asumate de statul român, a fost obligatorie realizarea unor proiecte, pentru care a fost necesară contractarea de împrumuturi, atât externe cât şi interne.
Nerespectarea obligaţiilor stabilite în sarcina CN A.P.M. SA ar avea consecinţe negative, atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern deoarece, ar avea consecinţe negative atât asupra activităţii companiei cât şi asupra activităţii agenţilor economici din port, sens în care:
- nu se vor aduce la îndeplinire obligaţiile asumate de statul Român, privind realizarea proiectelor prin raportare la normele internaţionale,
- administraţia nu va mai putea respecta obligaţiile legale faţă de agenţii economici care depind de serviciile puse la dispoziţie de CN A.P.M. SA, prin raportare la caracterul naţional al activităţii companiei,
- ar putea fi afectate obligaţiile CN A.P.M. SA cu privire la plata salariilor, impozitelor şi contribuţiilor sociale,
- în eventualitatea executării, revenirea la situaţia anterioară ar fi greoaie deoarece suma este considerabilă, iar în cazul unei compensări cu sume viitoare, aceasta s-ar recupera într-o perioadă extrem de mare.
Pe de altă parte, CN A.P.M. SA are litigii cu A.N.A.F. şi A.N.C.O.M. în sumă de aproximativ 2.000.000 lei, sumă ce poate fi executată oricând şi care poate înrăutăţi şi mai mult situaţia actuală.
Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut faptul că nu este nici o problemă, deoarece impozitele către bugetul local se plătesc în fiecare an, iar nemulţumirea subscrisei are în vedere faptul că solicitarea la plată vine din partea U.A.T. Agigea şi nu din partea U.A.T. Constanţa.
Este de observat că recurenta nu a avut în vedere o situaţie de competenţă alternativă între cele două U.A.T., respectiv Agigea şi Constanţa, ci faptul că potrivit normelor imperative ale legislaţiei fiscale, care stabilesc expres unde se datorează şi se plătesc taxele şi impozitele locale, CN A.P.M. SA este obligată legal, se impune legal şi îşi achită obligaţiile de plată către D.A.T. Constanţa.
Este adevărat faptul că impozitele către bugetul local se achită anual, dar asta nu înseamnă că CN A.P.M. SA este obligată să le achite de două ori, astfel cum se întâmplă în mod efectiv în situaţia de faţă.
Or, în măsura în care această sumă achitată deja către S.P.I.T.V.B.L. Constanţa (sau o parte din ea) este executată în mod abuziv de către Comuna Agigea este neîndoielnic faptul că această situaţie creează un dezechilibru in patrimoniul companiei, deoarece nu este prevăzută în BVC, iar pentru această cheltuială nu există justificare.
Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat, crearea unui astfel de dezechilibru nu afectează doar activitatea desfăşurată de CN A.P.M. SA, ci are consecinţe directe şi asupra tuturor agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în port.
În aceste condiţii, se impune constatarea că argumentele prezentate sunt în măsură să justifice îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de „înştiinţarea de plată pentru anul 2012”, emis de organele fiscale ale Comunei Agigea, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii cu privire la anularea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat contestaţie administrativă la organul emitent nr. 2861 din 31 ianuarie 2012, în raport de care, pentru lipsa răspunsului, CN A.P.M. SA a fost obligată să formuleze acţiune în justiţie pentru ca instanţa de judecată să oblige Comuna Agigea să soluţioneze contestaţia administrativă - Dosar nr 7400/118/2012.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în prezenta cauză, reclamanta CN A.P.M. SA Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea, suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, actului intitulat „înştiinţarea de plată pentru anul 2012” .
Înalta Curte constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condiţiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiţii cumulative: a)condiţia declanşării procedurii administrative prealabile, b) condiţia cazului bine justificat şi c) condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Acestor trei condiţii li se adaugă în materia contenciosului fiscal şi condiţia plăţii anticipate a unei cauţiuni, astfel cum se prevede în art. 215 alin. (1) C. proc. fisc.
În speţă, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea a două dintre condiţiile enumerate în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Textul legal precitat statuează că poate fi dispusă suspendarea judiciară a actelor administrative „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte observă că, această exigenţă legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate, se precizează în textul legal mai sus menţionat, se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Critica din recurs referitoare la cazul bine justificat este îndreptăţită. Ceea ce trebuia să demonstreze reclamanta era, în lumina textului legal amintit, o aparenţă de nelegalitate a actului contestat. Or, în condiţiile în care obligaţiile fiscale se determină, potrivit art. 85 C. proc. fisc., fie în baza unei declaraţii de impunere, depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal, iar în speţă stabilirea impozitului pe clădiri s-a realizat de către autoritatea pârâtă în baza unei simple înştiinţări, rezultă că reclamanta a furnizat suficiente argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat, exigenţa legală a „cazului bine justificat” fiind astfel satisfăcută. De asemenea, în lumina aceluiaşi art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, şi împrejurarea de fapt învederată de către reclamantă că aceasta nu deţine clădiri în circumscripţia comunei Agigea, este de natură să consolideze ideea că cerinţa legală în discuţie este îndeplinită.
În fine, în raport de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, condiţia prevenirii unei pagube iminente, este, de asemenea, satisfăcută.
Astfel, plata impozitului pe clădiri, într-un cuantum ridicat, astfel cum rezultă din cuprinsul înştiinţării de plată pentru anul 2012, efectuată parţial deja în beneficiul unei alte unităţi administrativ teritoriale, pentru aceleaşi imobile, conduce la iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul CN A.P.M. SA Constanţa, ceea ce va perturba în mod vizibil funcţionarea respectivei entităţi, şi va afecta negativ, fără doar şi poate, raporturile contractuale ale acesteia.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanţa şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ înştiinţare de plată pentru anul 2012 până la soluţionarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanţa împotriva Sentinţei nr. 336/ CA din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea de suspendare a executării actului administrativ înştiinţare de plată pentru anul 2012 până la soluţionarea cauzei pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2024/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
