ICCJ. Decizia nr. 2024/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2024/2013
Dosar nr. 10477/2/2009
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 noiembrie 2009, C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu A.E. constatarea calităţii pârâtei de lucrător al Securităţii, întrucât în perioada 1986-1989, având grade în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit dreptul la viaţa privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Excepţiile invocate prin întâmpinare privind necompetenţa materială a instanţelor de contencios administrativ şi respectiv, lipsa de interes au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 6066 din 20 octombrie 2011.
Prin aceeaşi hotărâre instanţa a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul litigiului nu îl constituie anularea unor acte de comandament militar, şi nici pronunţarea asupra unor fapte de natură penală, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa interesului în promovarea acţiunii instanţa a constatat netemeinicia excepţiei invocate, acţiunea în constatare şi rolul reclamantului în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 vizând realizarea unui interes general, de a face cunoscută activitatea abuzivă desfăşurată de fosta Securitate.
Pe fondul cauzei s-a reţinut în esenţă că prin activităţile desfăşurate în calitate de ofiţer al Securităţii Municipiului Bucureşti pârâta a dispus măsuri informativ-operative care prin natura şi conţinutul lor au suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a reiterat excepţiile privind necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi respectiv lipsa de interes a reclamantului de a promova acţiunea, invocând de asemenea şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S..
Pârâta a arătat astfel că instanţa nu avea competenţa de a se pronunţa asupra activităţii desfăşurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice unui ofiţer de informaţii, aceasta privind aspecte ce ţin de regulamentele militare fiind incidente prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 2 lit. l) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament militar şi cele care privesc apărarea securităţii naţionale.
În susţinerea celorlalte două excepţii s-a invocat împrejurarea că reclamantul era mandatat de a efectua verificări în baza O.U.G. nr. 24/2008 numai prin cererea formulată de G.H., neregăsindu-se solicitări din partea celorlalte persoane la care face referire nota de constatare, aspect care demonstrează în opinia pârâtei atât lipsa interesului în promovarea acţiunii, cât şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
Pârâta a criticat sentinţa şi sub aspectul interpretării greşite a probelor administrate în cauză, arătând totodată că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Sub acest aspect, s-a învederat că din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat faptul că prin activitatea desfăşurată, pârâta ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută imperativ de textul de lege susmenţionat pentru a se putea reţine calitatea de lucrător al Securităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la critica privind necompetenţa materială a instanţei, Curtea constată că hotărârea contestată a reţinut în mod justificat faptul că nu sunt incidente prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză nu se discută aspecte vizând acte de comandament militar, astfel cum este definită această sintagmă prin art. 2 alin. (1) lit. l) ca fiind referitoare la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare.
Referitor la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului - excepţie pe care Curtea o califică ca o precizare a motivelor de recurs - precum şi la lipsa de interes în promovarea acţiunii, critica este de asemenea nefondată, atribuţiile C.N.S.A.S. în domeniul deconspirării Securităţii fiind reglementate prin O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul funcţionând ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ.
Curtea va constata însă că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a avut gradul de ofiţer de securitate şi ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi ale omului.
Astfel, în cauză, verificarea calităţii pârâtei de lucrător al Securităţii, finalizată prin nota de constatare din 22 martie 2010, a fost efectuată la solicitarea lui G.H., formulată în baza art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, sfera verificării fiind însă limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului.
Cu referire la persoana care a solicitat efectuarea de verificări, la dosar s-a depus un singur înscris, un raport întocmit de pârâtă în decembrie 1989 (dosar recurs) care însă nu face dovada vreunui abuz în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
De menţionat că toate celelalte înscrisuri aflate la dosar, reţinute ca atare în nota de constatare, privesc alte persoane decât solicitantul, deşi acestea nu au formulat cereri de identificare a lucrătorilor Securităţii care au contribuit la instrumentarea dosarelor ale căror subiecte au fost.
Având în vedere împrejurarea că nota de constatare se referă la activitatea pârâtei în instrumentarea unor dosare ce vizau urmărirea unor persoane ce nu au formulat cereri de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii, precum şi faptul că reclamantul nu poate extinde din oficiu verificările şi la aceste persoane, Curtea constată că instanţa a admis în mod greşit acţiunea în constatare.
Astfel, hotărârea atacată reţine în mod eronat şi cu o motivare generică că activităţile desfăşurate de pârâtă au depăşit cadrul legal în vigoare şi au fost de natură a îngrădi persoanelor urmărite o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale, fără a observa lipsa cerinţei esenţiale a existenţei cererilor de verificare, ca temei al sesizării potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În raport de cele expuse mai sus, faţă de greşita interpretare a prevederilor alin. (1), (7) şi (9) din actul normativ susmenţionat, Curtea va constata că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică, urmând ca prin admiterea recursului să se dispună modificarea hotărârii şi respingerea acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei civile nr. 6066 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de către C.N.S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 198/2013. Contencios → |
|---|
