ICCJ. Decizia nr. 2023/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2023/2013
Dosar nr. 333/64/2011
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta D.S.V.S.A. a județului Covasna a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a judeţului Covasna , anularea Încheierii Curţii de Conturi nr. 6 din 15 martie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată de către reclamantă împotriva pct. 2 alin. (2), (3), (4),și (5) al Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Covasna.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unui control financiar, ce a vizat contul de execuţie bugetară pentru anul 2009, în urma căruia a fost emisă Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 de către Camera de Conturi a judeţului Covasna.
Reclamanta a solicitat desfiinţarea pct. 2 alin. (2), (3), (4), și (5) ale deciziei, vizând recuperarea unor plăţi apreciate ca nelegal efectuate.
A arătat că a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010, punctele menţionate, însă Curtea de Conturi şi-a menţinut poziţia în sensul considerării ca legal şi temeinic a actului contestat.
1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin Sentinţa civilă nr. 145/F din 4 iulie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către D.S.V.S.A.a Județului Covasna.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond, analizând înscrisurile depuse şi argumentele părţilor, a apreciat, în esenţă, că atât decizia Camerei de Conturi a judeţului Covasna cât şi încheierea Curţii de Conturi sunt la adăpost de orice critică în privinţa măsurilor dispuse.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 145/F din 4 iulie 2011 a formulat recurs reclamanta D.S.V.S.A. a Județului Covasna, solicitând modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a reluat şi dezvoltat, în esenţă, argumentele expuse instanţei de fond, privind legalitatea şi regularitatea plăţilor efectuate şi reţinute ca nelegale de către pârâte.
1. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
2. Motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei de recurs.
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor reclamantei şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În perioada 20 septembrie 2010 – 29 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuţie bugetară şi a situaţiilor financiare încheiate pe anul 2009 la D.S.V.S.A.a Județului Covasna, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 94/1992;
2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 10762 din 12 noiembrie 2010, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii;
3. În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi a Judeţului Covasna a emis Decizia nr. 38 din data de 09 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina D.S.V.S.A. a Județului Covasna, o serie de măsuri;
3. Prin Contestaţia înregistrată sub nr. 12224.din 27 decembrie 2010, D.S.V.S.A.a Județului Covasna a contestat măsurile dispuse la pct. 2 alin. (2), (3), (4) şi (5) din Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Covasna;
4. Prin Încheierea nr. 6 din 15 martie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestaţia formulată de către reclamantă.
5. Reclamanta D.S.V.S.A. a Județului Covasna a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Încheierii Curţii de Conturi nr. 6 din 15 martie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Covasna şi anularea măsurilor impuse de Camera de Conturi Covasna la pct. 2 alin. (2), (3), (4) şi (5) din decizia menţionată.
Atât petitul cererii reclamantei, aşa cum a fost precizat de către aceasta la termenul din 1 iunie 2011, cât şi criticile formulate de aceasta, analizate şi în contextul extinderii cadrului procesual prin Încheierea din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, îndreptăţesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Covasna, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
În conformitate cu prevederile art. 37 „În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”.
Art. 33 alin. (3) prevede - „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate”.
Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a autorităţii emitente a actului al cărui conţinut se contestă, şi anume Camera de Conturi a judeţului Covasna.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantei, vizând, în esenţă, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a judeţului Covasna, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.S.V.S.A. a Județului Covasna împotriva sentinţei civile nr. 145/F din 4 iulie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2038/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
