ICCJ. Decizia nr. 2038/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr 2038/2013
Dosar nr. 1883/54/2012
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul Consiliul Local al Oraşului Turceni prin I.I., primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, anularea Deciziei nr. 2/335 din 11 noiembrie 2011 prin care s-a pus în aplicare măsura de stabilire a unui debit în valoare de 48.608 lei ca urmare a neregulilor constatate prin procesul verbal din 20 septembrie 2011, reprezentând cofinanţarea din bugetul Uniunii Europene, 42 160 lei şi cofinanţarea din bugetul naţional - 6 448 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că în mod nelegal au fost constatate ca neeligibile cheltuielile ocazionate de organizarea unor cursuri de instruire în cadrul proiectului „Dezvoltarea capitalului uman şi a capacităţii administrative în cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S. nr. 2991, proiect finanţat din F.S.E. prin Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 3444 din 07 septembrie 2012, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a apreciat că din interpretarea coroborată a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reglementare ce delimitează cadrul legal aplicabil în ceea ce priveşte prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, reiese cu claritate faptul că decizia Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, este un act administrativ jurisdicţional de autoritate, emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 544/2004 din aceeaşi lege, care dispune că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
2.2. La rândul său, prin Sentinţa nr. 960 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 p rivind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, a constatat că actele contestate au ca obiect creanţe bugetare, şi astfel se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiţii în care competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Or, dat fiind faptul că valoarea obligaţiilor de plată stabilite se situează sub limita de 500.000 lei, respectiv 48.608 lei, şi cum debitul în cauză are natura juridică a unei obligaţii de natură bugetar-fiscală, fiind vorba despre o competenţă în materie fiscală, competenţa materială de soluţionare a cauzei, în fond, revine tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin.(3) din aceeaşi lege.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Tribunalul Cluj a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 2/335 din 11 noiembrie 2011 a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative.
Prin această decizie s-a respins contestaţia nr. 976134 din 14 octombrie 2011 formulată de către Consiliul Local al Oraşului Turceni împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare nr. 1003572 din 20 septembrie 2011, emis de către pârât, prin care reclamantul a fost obligată să returneze suma de 48.608 lei pentru nereguli constatate în implementarea proiectului „Dezvoltarea capitalului uman şi a capacităţii administrative în cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S.nr. 2991, proiect finanţat din F.S.E. prin Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” .
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile c. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală, aşa cum corect a indicat şi Curtea de Apel Craiova.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al Oraşului Turceni prin I.I., primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2356/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
