ICCJ. Decizia nr. 189/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 189/2013
Dosar nr. 9453/2/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 noiembrie 2011, reclamanta, primăria oraşului Bolintin Vale a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Giurgiu suspendarea executării încheierii nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de anulare a celor două acte administrativ fiscale, cerere care face obiectul Dosarului nr. 319/2/2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 223/2004 sumele defalcate din T.V.A. acordate în anul 2008 prin hotărâri ale guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.
A arătat reclamanta că textul de lege citat nu precizează dacă sumele alocate autorităţilor locale din fondul de rezervă bugetară au acelaşi regim juridic sau altul aparte.
În opinia reclamantei în cauză nu au fost săvârşite abaterile de la legalitate şi regularitate invocate în actele administrative a căror suspendare se cere.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 7668 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta Primăria Oraşului Bolintin Vale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2009 Camera de Conturi Giurgiu a impus reclamantei să stabilească întinderea prejudiciului creat ca urmare a nerestituirii până la data de 8 ianuarie 2009 a sumelor rămase neconsumate, alocate din fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului şi să restituie sumele primite de la bugetul de stat, prejudiciul estimativ calculat în timpul controlului fiind în sumă de 1.689.546,97 lei. S-a stabilit termen de realizare la 1 decembrie 2009.
Contestaţia administrativă a reclamantei îndreptată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin încheierea nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Conturi.
Prin actele administrative atacate, pârâtele au reţinut că se impune regularizarea cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008, conform prevederilor art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 223/2004, precum şi art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 82/1991 şi art. 14, art. 16 şi art. 51 din Legea nr. 273/2006, în condiţiile în care reclamanta a înregistrat excedent la 31 decembrie 2009.
Instanţa a reţinut că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, argumentele pârâtei în susţinerea inadmisibilităţii fiind nefondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată suspendarea oricărui act administrativ în sensul dat acestei noţiuni de art. 1 coroborat cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă că prin acesta se dispune numai îndeplinirea unei operaţiuni administrative de stabilire exactă a prejudiciului.
A apreciat Curtea că în cauza de faţă, însă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, respectiv reclamanta nu a arătat nici care este cazul bine justificat şi nici care este paguba iminentă a cărei producere se urmăreşte a fi prevenită, condiţii care, îndeplinite cumulativ, pot permite suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare.
Curtea a constatat că sumele a căror restituire s-a impus prin actele administrative atacate, au fost alocate reclamantei din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului, constituit conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
Cât priveşte faptul că excedentul bugetar ar fi fost numai temporar, instanţa a apreciat că aceste argumente nu pot fi analizate în procedura sumară a suspendării, ele nefiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Pe de altă parte, raportat la măsurile dispuse prin actele administrative a căror suspendare se solicită instanţa a aconcluzionat că nu este justificat nici prejudiciul material, viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Primăria Oraşului Bolintin Vale, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
- Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
- Arată recurenta că instanţa de fond în mod eronat a considerat că nu este justificat prejudiciul material, viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse. Se arată că dacă actele atacate de recurentă se vor pune în executare până la soluţionarea dosarului de fond, aceasta va fi pusă în situaţia de nu-şi putea onora datoriile către furnizorii curenţi şi nu-şi va putea respecta planificarea bugetului pe anul în curs.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 „ Suspendarea executării actului:
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Recurenta-reclamantă solicită suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/2009 emisă de Curtea de Conturi a României referitoare la regularizarea cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital, rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008.
În speţă măsurile dispuse de Curtea de Conturi au drept scop înlăturarea neregulilor constatate şi ca urmare nu pot fundamenta o acţiune de suspendare cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă nu face dovada întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, prin sentinţa nr. 7728 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 319/122/2010 a respins contestaţia formulată împotriva Încheierii nr. 15/2009 emisă de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României şi a Deciziei nr. 17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, art. 14 din Legea contenciosului administrativ cere reclamantului ca pe lângă iminenţa pagubei, să înfăţişeze şi alte împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba despre un caz bine justificat.
Or, în cazul de faţă nu se poate reţine nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită.
În concluzie, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, se reţine că motivele invocate de recurenta – reclamantă nu se circumscriu elementelor cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/21004.
În ceea ce priveşte prejudiciul iminent, nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză deoarece neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela şi analiza această din urmă condiţie fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond măsurile dispuse de Camera de Conturi Giurgiu nu prejudiciază în vreun fel reclamanta, dimpotrivă nerealizarea măsurilor respective ar putea-o prejudicia.
Recomandarea făcută prin decizia emisă de Camera de Conturi Galaţi privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului de stat care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituţii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Primăria Oraşului Bolintin Vale împotriva sentinţei nr. 7668 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 196/2013. Contencios → |
|---|
