ICCJ. Decizia nr. 200/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 200/2013
Dosar nr. 280/2012
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3660/180/2012 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul B.V. a chemat în judecată Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicitând să se constate că exercitarea profesiei de avocat în conformitate cu Decizia nr. 1 din 15 iulie 2004 este condiţionată de înscrierea în Tabloul avocaţilor din Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. şi nu este supusă regimului de autorizare prin acord de funcţionare din partea Primarului unităţii administrativ-teritoriale, în sensul reglementat de O.G. nr. 99/2000, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă aprobată prin Legea nr. 650/2002, republicată.
S-a solicitat totodată constatarea:
- capacităţii de exerciţiu şi de folosinţă a Cabinetului de Av. Dr. B.V., înregistrat cu sediul în Municipiul Bacău, judeţul Bacău, autorizat fiscal în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/21183784;
- calităţii de avocat salariat în cadrul profesiei de avocat, dobândită de Av. Dr. B.V., domiciliat în Municipiul Bacău, prin contract de muncă încheiat cu Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. cu sediul în Municipiul Bacău, şi, că această calitate de avocat angajat în cadrul profesiei, constituie vechime în profesia de avocat şi nu este asimilată activităţii de funcţionar public;
- şi a faptului că Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, are sediul în Municipiul Bacău, este autorizat în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/16655686, şi este membru component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, U.N.B.R., cu sediul în Bucureşti, în calitate de persoană juridică de interes public autorizată în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/29497286.
În motivarea cererii s-a arătat că urgenţa administrării acestei dovezi este necesară în vederea dovedirii calităţii de titular al dreptului de acţiune în raporturile cu terţii, de contribuabil a cabinetului de Av. Dr. B.V.
A invocat reclamantul că acţiunea este introdusă pe fondul existenţei pe rolul Curţii de Apel a Dosarului nr. 1750/110/2010, că cererea este oportună în raport de regimul de înfiinţare a cabinetului.
Referitor la primul capăt de cerere reclamantul a arătat că pe plan local există o hotărâre a Consiliului Local nr. 175/2006 potrivit căreia desfăşurarea activităţii pe raza teritorială a municipiului Bacău se face numai în baza acordului autorităţilor administraţiei publice locale. Totodată reclamantul a făcut trimitere la art. 3 şi art. 4 din anexa la Hotărârea în discuţie arătând că în tabelul anexă nu sunt incluse activităţile juridice. În continuare reclamantul a făcut referire la dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 din analiza cărora ar rezulta că are capacitate de exerciţiu şi de folosinţă.
S-a arătat că acţiunea în asigurare dovezi este necesară în consolidarea calităţii procesuale active a cabinetului de avocat care a făcut obiectul unei excepţii invocate de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău, arătând că aceleaşi dovezi au fost administrate în Dosarul 16294/2003 pe rol la C.E.D.O., soluţionat prin Decizia din 21 februarie 2012.
Prin sentinţa nr. 20/CC/2012 din şedinţa camerei de consiliu Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de asigurare de dovezi.
La termenul din 4 mai 2012 instanţa a invocat inadmisibilitatea acţiunii în raport de dispoziţiile art. 235, C. proc. civ., excepţie pe care a admis-o pentru următoarele considerente :
Analizând obiectul cererii s-a constatat că nu se solicită administrarea unor dovezi în accepţiunea art. 235 şi următoarele C. proc. civ.
S-a mai reţinut că apărările invocate de reclamant dar şi solicitarea în sine nu pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de asigurare dovezi.
În opinia Curţii solicitarea reclamantului nu se circumscrie noţiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C. proc. civ. enumerând că prin dovezi se înţelege doar mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri.
În concluzie constatarea capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a unei persoane iese din sfera noţiunii de „dovezi”, astfel că în raport de dispoziţiile art. 235, C. proc. civ. cererea apare ca inadmisibilă.
Referirea la hotărârea C.E.D.O. s-a reţinut că nu este de natură a schimba condiţiile cerute de art. 235, C. proc. civ. şi cazurile în care se poate da eficienţă textului în discuţie.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs, B.V. şi Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cuprinsul cererilor de recurs sunt reiterate argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată.
În motivarea recursurilor se arată în esenţă că, după examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 235 C. proc. civ. invocat de reclamant oricine are interes să se constate mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi.
Condiţia esenţială a procedurii de asigurare a dovezilor prevăzută de art. 235 C. proc. civ. este urgenţa determinată de existenţa unui pericol de dispariţie a probei şi de îngreunarea administrării ei, dacă efectuarea ar fi întârziată.
Prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat constatarea capacităţii de exerciţiu şi de folosinţă a cabinetului de avocat B.V., constatarea calităţii de avocat, a calităţii de membru al U.N.B.R. cât şi a faptului că exercitarea profesiei de avocat nu este condiţionată de înscrierea în tabloul avocaţilor şi nu este supusă regimului de autorizare.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Bacău prin acţiunea în constatare formulată, reclamantul a urmărit ca instanţa să interpreteze dispoziţiile Legii nr. 51/1995 şi să constate că exercitarea profesiei de avocat nu este condiţionată de înscrierea în tabloul avocaţilor.
Or, solicitarea reclamantului nu se circumscrie noţiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C. proc. civ. enumerând că prin dovezi se înţelege doar mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri.
Se recurge la această procedură atunci când există riscul ca un mijloc de probă să dispară până la începerea procesului sau chiar pe parcursul procesului, dar înainte de etapa proprunerii şi administrării probelor.
Scopul asigurării dovezilor este aşadar conservarea unei probe pentru a putea fi folosită într-un litigiu viitor sau chiar într-un litigiu în curs dar care nu a ajuns încă în etapa administrării dovezilor.
Or, în speţa de faţă constatarea capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a unei personae iese din sfera noţiunii de dovezi, astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de B.V. şi Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 20/CC/2012 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2023/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
