ICCJ. Decizia nr. 2026/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2026/2013
Dosar nr. 19501/325/2009
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin Sentinţa civilă nr. 537 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar "Dr. G.G.N." în contradictoriu cu această pârâtă.
În consecinţă, Curtea a obligat pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să plătească reclamantului suma de 55.718,74 RON reprezentând plata (neachitată la data de 7 noiembrie 2011) acţiunii de identificare pentru perioada martie - decembrie 2008, precum şi a sumei de 1.850 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale calculate de la momentul scadenţei şi până la stingerea efectivă a debitului.
Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, Agenţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi a respins acţiunea îndreptată împotriva acestor pârâţi.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 1 septembrie 1999 s-a încheiat între fostul Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale), în calitate de concedent şi G.G.N., în calitate de concesionar, contractul de concesiune nr. 613 privind unele bunuri situate în localitatea Sînpetru Mare, jud. Timiş, destinate serviciilor sanitar-veterinare.
În temeiul acestui contract, reclamantul a prestat, contra cost, diferite activităţi sanitar-veterinare de identificare şi înregistrare animale (bovine, ovine, porcine, etc.).
Curtea a mai constatat că, prin acte adiţionale, calitatea de concedent în contract s-a transmis de la Minister la Agenţia Domeniilor Statului (A.D.S.) şi de la A.D.S. la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, această din urmă autoritate publică acţionând prin reprezentant Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş; calitatea de concesionar s-a transmis de la persoana fizică G.G.N. la Cabinetul medical - veterinar Dr. G.G.N., reclamant în prezenta cauză.
Prima instanţă a apreciat că, odată cu transmiterea calităţii de concedent de la fostul Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei (M.A.A.) la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-a transmis şi calitatea procesuală pasivă în orice litigiu rezultând din acel contract.
A arătat că, întrucât în perioada martie - decembrie 2008, când au fost prestate serviciile veterinare în discuţie, concedent era Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, acest pârât va avea calitate procesuală pasivă chiar dacă actul adiţional la contract şi facturile au fost semnate prin reprezentantul local al autorităţii publice centrale, respectiv prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş.
Curtea de Apel a apreciat că acest din urmă pârât nu a acţionat în nume propriu şi de aceea, la fel ca şi în cazul M.A.A. (M.A.P.D.R.) şi A.D.S., nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a constatat că, din contravaloarea totală a serviciilor sanitar-veterinare susţinute de către reclamant ca fiind de 59.837,82 RON, facturile fiind necontestate de emitentul Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, o parte din contravaloarea serviciilor a fost deja achitată, la data de 7 noiembrie 2011 (data întocmirii fişei de cont) rămânând un rest de plată de 55.718,74 RON.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 434 din 14 august 2012 a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând modificarea acesteia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a arătat că este greşită soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. deoarece din succesiunea actelor normative rezultă că sunt aplicabile dispoziţiile art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, conform cărora în contractele de concesiune deja încheiate la data intrării în vigoare a legii menţionate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin intermediul direcţiilor sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se subrogă în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Domeniilor Statului, în ceea ce priveşte activităţile sanitar-veterinare de interes naţional, prin încheierea de acte adiţionale. În speţă, contractul de concesiune din 1 septembrie 1999 a fost modificat prin act adiţional şi în acest context concedent a devenit A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiş, actul adiţional fiind semnat chiar de direcţie şi nu de organul ierarhic superior.
Pentru a accentua că nu există identitate între persoana pârâtului (A.N.S.V.S.A.) şi persoana despre care se afirmă că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii, recurenta a amintit dispoziţiile art. 15(2) din O.G. nr. 42/2004 potrivit cărora contractele de servicii de identificare şi înregistrare a animalelor şi a mişcării acestora se încheie de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Recurenta a mai arătat că facturile fiscale şi deconturile justificative au fost încheiate, respectiv emise pentru Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, invocând şi dispoziţiile H.G. nr. 1415/2009 şi O.G. nr. 42/2004.
A doua critică a recurentei a vizat fondul litigiului arătându-se că greşit s-a reţinut că facturile au fost însuşite de D.S.V.S.A. Timiş, întrucât primirea facturii de către pârât nu echivalează cu acceptarea plăţii.
3. Considerentele instanţei de fond
Examinând cauza prin prisma motivului de recurs indicat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de Cabinet Medical Veterinar "Dr. G.G.N." a vizat obligarea în solidar a pârâţilor A.N.S.V.S.A., D.S.V.S.A. Timiş, A.D.S. şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor (M.A.A.P.) la plata contravalorii serviciilor prestate în baza raporturilor contractuale, în sumă de 59.837,82 RON, cu dobânzi legale începând cu data introducerii acţiunii şi până la stingerea efectivă a obligaţiilor.
În temeiul art. 137 C. proc. civ., soluţionând cu prioritate excepţiile procedurale invocate de pârâţii M.A.A.P. şi A.D.S., instanţa a respins, motivat, acţiunea formulată în contradictoriu cu aceste autorităţi publice pârâte constatând că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în faţa instanţei de fond şi reluată prin cererea de recurs a primit o dezlegare corectă şi legală, dându-se o justă interpretare dispoziţiilor art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 (privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor) potrivit cărora: "A.N.S.V.S.A., prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, concesionează activităţile sanitar veterinare cuprinse în anexa 1 la H.G. nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activităţi sanitar-veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietatea publică a statului, cu modificările ulterioare".
Se observă că prin acelaşi text legal în alin. (3) se statuează:
"În contractele de concesiune deja încheiate A.N.S.V.S.A. se subrogă în drepturile şi obligaţiile A.D.S. în ceea ce priveşte activităţile sanitar-veterinare de interes naţional, prin încheierea de acte adiţionale [...]".
În concret, contractul de concesiune din 1 septembrie 1999, care a avut ca obiect, între altele, activităţi sanitar-veterinare de interes public naţional din cadrul circumscripţiei sanitar-veterinare Sînpetru-Mare, judeţul Timiş prevăzute în programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi protecţia mediului, a fost încheiat între numitul G.G.N. şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Urmare Legii nr. 268/2001 calitatea de concedent a fost preluată de A.D.S. care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile M.A.A., prin încheierea de act adiţional.
Ulterior au intervenit modificările legislative citate mai înainte (art. II din Legea nr. 127/2005) şi contractul de concesiune a fost modificat prin act adiţional, calitatea de concedent fiind preluată de A.N.S.V.S.A., organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi unic concedent al activităţilor sanitar-veterinare de interes naţional prin Legea nr. 127/2005.
Semnificaţia sintagmei "A.N.S.V.S.A. prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene […]" trebuie înţeleasă, aşa cum bine reţine instanţa de fond, ca fiind aceea că are calitatea de concedent A.N.S.V.S.A., direcţiile judeţene având atribuită prin lege doar calitatea de mandatar pe seama autorităţii centrale.
Vizarea de către D.S.V.S.A. Timiş a documentelor justificative pentru efectuarea plăţii, precum şi înregistrarea acestora sunt aspecte nerelevante în stabilirea calităţii procesuale a A.N.S.V.S.A., fiind evident că operaţiunile arătate vizează executarea aceluiaşi contract de concesiune în discuţie.
Nerelevante, de asemenea sub aspectul primului motiv de recurs referitor la invocata lipsă a calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., sunt şi împrejurările că direcţiile judeţene au personalitate juridică (anexa 2 la H.G. nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea A.N.S.V.S.A.) şi că plângerea administrativă prealabilă a fost îndeplinită faţă de D.S.V.S.A. Timiş, autoritatea contractantă fiind în mod evident A.N.S.V.S.A. conform art. II din Legea nr. 127/2005.
Criticile succinte pe fondul cauzei nu pot fi primite deoarece atitudinea procesuală a D.S.V.S.A. Timiş, care a recunoscut prezentarea şi înregistrarea facturilor, a fost corect calificată drept o recunoaştere a pretenţiilor societăţii reclamante, facturile fiind, de altfel, achitate parţial până la data pronunţării instanţei de fond. Pentru acest motiv acţiunea a fost admisă în parte, recunoscându-se existenţa unei creanţe certe a Cabinetului Medical Veterinar "Dr. G.G.N." împotriva A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiş în sumă de 55.718,74 RON.
În aceste condiţii, constatându-se că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate, văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei civile nr. 537 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 205/2013. Contencios → |
|---|
