ICCJ. Decizia nr. 2704/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2704/2013
Dosar nr. 12658/2/2010
Şedinţa publică de Ia 5 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5453 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată şi modificată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care se solicita anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr. 735/2010 în perioada cât a fost în vigoare şi care continuă să se producă şi în prezent, precum şi a Anexei nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cele două capete de cerere ale acţiunii formulate de reclamanţi excedează obiectului acţiunii în contencios administrativ, astfel cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 din C. proc. civ., se arată, în esenţă, că în mod greşit şi cu încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO, care garantează dreptul fundamental de acces la jurisdicţia unui tribunal independent şi imparţial, precum şi a art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, a reţinut prima instanţă de judecată că cererile formulate de reclamanţi nu pot constitui obiect al acţiunii în contencios administrativ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 din acelaşi C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În cauză obiectul acţiunii formulate de reclamanţi, astfel cum a fost exprimat prin cererea modificatoare (dosar fond), îl constituie „anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr. 735/2010 în perioada cât a fost în vigoare şi care continuă să se producă şi în prezent şi a Anexei nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011".
Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 18 din acelaşi act normativ, „Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă" (alin. (1)) şi „În căzui soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru" (alin. (3)).
Rezultă din dispoziţiile legale citate că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ nu poate viza iar instanţa de contencios administrativ nu poate dispune „anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs" un act administrativ nelegal.
Ceea ce poate constitui obiect al acţiunii în contencios administrativ şi se poate dispune de către instanţa de judecată este, conform dispoziţiilor legale citate, acordarea de „despăgubiri pentru daunele materiale şi morale cauzate" prin actul administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată de către instanţă, dacă reclamantul a solicitat acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În speţă, însă, corect şi suficient motivat - în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în materie şi fără a impieta câtuşi de puţin asupra dreptului reclamanţilor „de acces la jurisdicţia unui tribunal independent şi imparţial" - a reţinut prima instanţă de judecată că „anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr. 735/2010" excedează sferei obiectului acţiunii în contencios administrativ, astfel cum acesta este reglementat de Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în mod corect şi legal a reţinut prima instanţă că ordonanţele, în sine sau prevederi ale acestora, nu pot forma obiectul acţiunilor în contencios administrativ, întrucât nu sunt acte administrative, ci legi, a căror valabilitate în timp este condiţionată de aprobarea Parlamentului.
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o aplicaţie a prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, nu au aplicabilitate în speţă, deoarece privesc posibilitatea de a invoca excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, odată cu acţiunea principală, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de faţă.
Aşadar, acţiunea, astfel cum a fost modificată, este, şi în ce priveşte capătul de cerere privind anularea Anexei nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, inadmisibilă, excedând obiectului acţiunii, astfel cum acesta este reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu poate fi decât „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" (alin. (5)).
Pentru considerentele arătate, constatându-se că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, în temeiul art. 312 din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menţinând sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de R1, R2, R3, R4, R5, R6, R7, R8, R9, R10, R11, R12, R13, R14, R15, R16, R17, R18, R19, R20, R21, R22, R23, R24, R25, R26, R27, R28, R29, R30, R31, R32, R33, R34, R35, R36, R37, R38, R39, R40, R41, R42, R43, R44, R45, R46, R47, R48, R49, R50, R51, R52, R53, R54, R55, R56, R57, R58, R59, R60, R61, R62, R63, R64, R65, R66, R67, R68, R69, R70, R71, R72, R73, R74, R75, R76, R77, R78, R79, R80, R81, R82, R83, R84, R85, R86, R87, R88, R89, R90, R91, R92, R93, R94, R95, R96, R97, R98, R99, R100, R101, R102, R103, R104, R105, R106, R107, R108, R109, R110, R111, R112, R113, R114, R115, R116, R117, R118, R119, R120, R121, R122, R123, R124, R125, R126, R127, R128, R129, R130, R131, R132, R133, R134, R135, R136, R137, R138, R139, R140, R141, R142, R143, R144, R145, R146, R147, R148, R149, R150, R151, R152, R153, R154, R155, R156, R157, R158, R159, R160, R161, R162, R163, R164, R165, R166, R167, R168, R169, R170, R171, R172, R173, R174, R175, R176, R177, R178, R179, R180, R181, R182, R183, R184, R185, R186, R187, R188, R189, R190, R191, R192, R193, R194, R195, R196, R197, R198, R199, R200, R201, R202, R203, R204, R205, R206, R207, R208, R209, R210, R211, R212, R213, R214, R215, R216, R217, R218, R219, R220, R221, R222, R223, R224, R225, R226, R227, R228, R229, R230, R231, R232, R233, R234, R235, R236, R237, R238, R239, R240, R241, R242, R243, R244, R245, R246, R247, R248, R249, R250, R251, R252, R253, R254, R255, R256, R257, R258, R259, R260, R261, R262, R263, R264, R265, R266, R267, R268, R269, R270, R271, R272, R273, R274, R275, R276, R277, R278, R279, R280, R281, R282, R283, R284, R285, R286, R287, R288, R289, R290, R291, R292, R293, R294, R295, R296, R297, R298, R299, R300, R301, R302, R303, R304, R305, R306, R307, R308, R309, R310, R311, R312, R313, R314, R315, R316, R317, R318, R319, R320, R321, R322, R323, R324, R325, R326, R327, R328, R329, R330, R331, R332, R333, R334, R335, R336, R337, R338, R339, R340, R341, R342, R343, R344, R345, R346, R347, R348, R349, R350, R351, R352, R353, R354, R355, R356, R357, R358, R359, R360, R361, R362, R363, R364, R365, R366, R367, R368, R369, R370, R371, R372, R373, R374, R375, R376, R377, R378, R379, R380, R381, R382, R383, R384, R385, R386, R387, R388, R389, R390, R391, R392, R393, R394, R395, R396, R397, R398, R399, R400, R401 şi R402 împotriva sentinţei nr. 5453 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
