ICCJ. Decizia nr. 2740/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2740/2013
Dosar nr. 908/116/2012
Şedinţa de la 5 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 920 din 29 mai 2012, Tribunalul Călăraşi, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Călăraşi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru P.O.S. D.R.U., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din 08 februarie 2012 şi a Notei de debit nereguli din 09 februarie 2012, emise de pârâtă, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 707,25 RON, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că actele contestate sunt emise de o autoritate centrală.
Prin sentinţa nr. 5668 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea sumei reprezentând obligaţia de plată contestată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reţine curtea de apel, în speţă, valoarea litigiului este sub 500.000 RON.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Călăraşi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamantă a unor fonduri europene, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Conform dispoziţiilor art. 46 din actul normativ susmenţionat, „Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă” (alin. (1)) iar „Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii” (alin. (2)).
De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanţă atacat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 707,25 RON - asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Tribunalului Călăraşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Călăraşi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru P.O.S. D.R.U., în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2741/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
