ICCJ. Decizia nr. 285/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 285/2013
Dosar nr. 612/2/2012
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 612/2/2012, reclamantul M.R. prin S.V.A.D.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.P.S.A. a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului ANSVSA nr. 350 din 18 ianuarie 2012 privind pe M.R., până la pronunţarea instanţei de fond ce va fi investită cu soluţionarea cererii privind anularea acestui act şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 C.proC. civ.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul în cauză, liderului sindical reprezentat i-a fost dispusă schimbarea locului şi felului muncii, prin detaşare, la o instituţie subordonata (DSVSA Teleorman) aflată la cca. 90 km distanţă de localitatea de reşedinţa. Dl. M.R. a fost pus în imposibilitatea desfăşurării activităţii şi mandatului sindical acordat de către membrii de sindicat angajaţi ai instituţiei care a dispus delegarea, respectiv ANSVSA.
Ordinul nu prezintă în nici un mod motivele care au stat la baza elaborării şi emiterii sale, nesocotind astfel prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
De asemenea, a precizat că prin actul administrativ contestat nu s-au stabilit în concret drepturile salariale şi de delegare de care urmează să beneficieze persoana detaşată.
Faţă de aspectele de mai sus, a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării ordinului.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că au fost respectate condiţiile legale pentru a se dispune detaşarea, în cauză nefiind aplicabilă teza a II-a a art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ce are în vedere situaţia în care detaşarea se face de pe o funcţie publică de execuţie pe o funcţie publică de conducere.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus suspendarea executării Ordinului ANSVSA nr. 350 DIN 18 ianuarie 2012 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ nu respecta condiţiile subînţelese din dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici: modificarea raporturilor de serviciu nu a fost motivată expres, nefiind indicat niciunul dintre motivele legale ce pot fi invocate şi care să fie incident în cauză.
Totodată, s-a constatat că actul administrativ nu respecta condiţiile subînţelese din dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici. S-a mai reţinut, totodată, că prin actul administrativ din cauză, reclamantul a fost pus în imposibilitatea desfăşurării activităţii şi mandatului acordat de către membrii de sindicat angajaţi ai pârâtei, fiindu-i practic imposibil să gestioneze interesele acestora de la distanţa instituţiei unde a fost detaşat faţă de sediul sindicatului.
Mai mult, actul administrativ nu îndeplineşte nici condiţia stabilita prin dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 53/2003 cu care se completează prevederile Legii nr. 188/1999. Modificarea felului muncii din şef serviciu al Serviciului control din cadrul D.A.T.C. al ANSVSA în şef serviciu al Serviciului de inspecţii la nivelul unei instituţii teritoriale subordonate, s-a făcut fără acordul persoanei în cauză.
În ceea ce priveşte condiţia iminenţei pagubei, instanţa a reţinut că drepturile băneşti aferente detaşării nu au fost stabilite prin actul de detaşare nici în privinţa cuantumului lor propriu-zis şi nici în privinţa metodologiei de individualizare, astfel că persoana detaşată urmează să suporte personal aceste costuri care în mod firesc intrau în sarcina angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta A.N.S.V.P.S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât sub aspectul cazului bine justificat cât şi sub aspectul pagubei iminente.
Astfel, susţine recurenta că Ordinul nr. 350 din 18 ianuarie 2012 prin care s-a dispus detaşarea intimatului-reclamant la DSVSA Teleorman, în funcţia publică de conducere de şef serviciu, Serviciul Inspecţii s-a emis în baza adresei nr. 390 din 12 ianuarie 2012 a DSVSA Teleorman prin care s-a solicitat detaşarea unui funcţionar public la această instituţie, în vederea bunei desfăşurări a activităţii.
Consideră recurenta reclamantă că în speţă nu erau îndeplinite cele două condiţii de suspendare ale actului administrativ, Ordinul nr. 350 din 18 ianuarie 2012 fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Intimatul M.R. prin S.V.A.C.E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond susţinând în esenţă că ordinul a cărei suspendare s-a solicitat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi îndeplinite cumulativ condiţiile legale stabilite, respectiv un caz bine justificat, care să impună suspendarea iar această măsură să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar condiţia pagubei iminente a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, ca fiind îndeplinite ambele condiţii legale.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a constatat şi reţinut în mod corect că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului din perspectiva condiţiilor impuse prin art. 87 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în sensul că actul administrativ nu a fost motivat în privinţa cazului legal care justifică detaşarea, potrivit textului de lege invocat, mobilitatea funcţionarilor publici se poate realiza prin modificarea raportului de serviciu doar pentru eficientizarea activităţii autorităţii şi instituţiilor publice (lit. a)) şi în interesul funcţionarului public pentru dezvoltarea carierei şi funcţia publică (lit. c)).
În speţă însă, actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat nu a fost motivat sub niciunul din motivele legale, nefiind menţionate nici motivele care privesc interesul funcţionarului public şi nici cele privind eficientizarea activităţii.
Instanţa de control judiciar constată că în cauză era îndeplinită şi condiţia pagubei iminente astfel cum este aceasta definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât drepturile băneşti aferente detaşării nu au fost precizate prin ordinul contestat, şi nici metodologia de individualizare a acestora, astfel cum în mod corect s-a reţinut şi prin sentinţa atacată.
Susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora, instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit că este îndeplinită şi această cerinţă legală fără a examina actele depuse în cauză din care rezultă că intimatului-reclamant i-a fost păstrat salariul avut anterior detaşării cât şi faptul că au fost suportate cheltuielile aferente cazării şi deplasării acestuia nu pot fi reţinute întrucât instanţa de fond, sesizată cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ trebuie doar să „pipăie” fondul evitând a se pronunţa asupra acestuia, pentru a putea constata dacă cererea vizează un act administrativ vădit nelegal iar executarea acestuia imediată poate produce efecte nejustificate cu privire la situaţia reclamantului.
Aspectele invocate de recurentă sunt aspecte care vizează fondul cauzei iar verificarea acestora de către instanţa de fond presupune prejudecarea fondului.
În speţă, instanţa a procedat în spiritul textelor legale incidente, raportându-se la probatoriul administrat, reţinând îndeplinirea condiţiilor legale, fără a prejudeca fondul cauzei, stabilind că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept invocate, creează îndoieli serioase asupra legalităţii actului a cărui suspendare s-a cerut cât şi o pagubă iminentă.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul formulat de A.N.S. Veterinară P.S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1100 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5539/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5538/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
