ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3245/2013
Dosar nr. 7848/40/2011
Şedinţa de la 12 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 august 2011 pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Botoşani, a contestat preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară Botoşani, solicitând anularea acestuia, întrucât nu este un act administrativ şi, prin urmare, conţinutul său nu poate produce efecte juridice în ceea ce priveşte execuţia şi stingerea raportului de serviciu în relaţia sa cu pârâta.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 2390 din 24 mai 2012, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la cererea formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, secţia Botoşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că, în speţă, se contestă preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară Botoşani, act care nu produce efecte juridice de sine stătător, pentru a putea fi analizat conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin acest preaviz este doar anunţat reclamantul asupra susţinerea examenului pentru numirea în funcţie, urmând ca faţă de rezultatul examenului raportul de serviciu să fie modificat sau să înceteze.
Ca urmare, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, fiind vorba despre un act premergător actului de eliberare din funcţie, singurul care poate fi analizat în principal, cu ocazia acestei analize putând fi verificat şi Preavizul.
Cum potrivit art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2011, Comisarul general al GF - Comisariatul General este cel care numeşte, angajează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din Garda Financiară, deci cel care emite actul administrativ principal, devin incidente prevederile legii cadru în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004, iar pornind de la rangul Comisarul general al GF - Comisariatul General, de instituţie centrală, curtea de apel este competentă să soluţioneze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 335 din 22 octombrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Suceava, invocată de pârâta Garda Financiară Botoşani, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că, în speţă, reclamantul a înţeles să conteste actul emis de Garda Financiară, secţia judeţeană Botoşani, autoritate publică judeţeană, astfel încât, potrivit normelor de competenţă mai sus invocate, cenzurarea legalităţii acestui act - pentru motivele evocate de reclamant - revine în competenţa Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de criteriile precizate în lege pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, în speţă cel al rangului autorităţii emitente, nu prezintă relevanţă juridică aspectele evocate de prima instanţă, respectiv faptul că actul emis de pârâtă nu produce efecte juridice în sensul Legii nr. 554/2004, că pârâta nu avea competenţe legate de emiterea actului, întrucât aceste aspecte ţin mai degrabă de fondul cauzei şi urmează a fi analizate de instanţa competentă.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a contestat adresa din 23 iunie 2011 emisă de Garda Financiară, secţia judeţeană Botoşani, prin care autoritatea pârâtă, în derularea raportului de serviciu cu reclamantul, îl informează pe acesta cu privire la o serie de măsuri care vizează în principal funcţia publică de execuţie pe care reclamantul o ocupă - comisar clasa I, grad profesional superior, clasa 59 de salarizare, gradaţia 5 - în cadrul pârâtei, respectiv faptul că, potrivit H.G. nr. 1324/2009 şi, respectiv Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2253/2011, s-a procedat la reorganizarea Gărzii Financiare şi că, urmare acestei reorganizări, funcţia publică ocupată de reclamant a fost desfiinţată, astfel încât, adresa comunicată reclamantului reprezintă preaviz de 30 zile calendaristice şi, în acelaşi context, reclamantului îi sunt prezentate o serie de variante privind posibilităţi de ocupare a unor funcţii publice vacante corespunzătoare potrivit noii structuri aprobate, precum şi termenele şi modalităţile în care reclamantul îşi poate exprima şi comunica opţiunea.
Înalta Curte constată că preavizul contestat (dosarul tribunalului) a fost emis de secţia judeţeană Botoşani a Gărzii Financiare.
Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
În cauză, actul administrativ este emis de Secţia Judeţeană Botoşani a Gărzii Financiare, unitate teritorială a Gărzii Financiare care funcţionează în subordinea Comisariatului General, conform art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, modificată şi completată prin H.G. nr. 566/2011.
Rezultă că emitentul actului administrativ contestat este o autoritate publică judeţeană, astfel că, faţă de criteriul rangului autorităţii publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, Înalta Curte reţine că, referitor la litigiile privind funcţionarii publici, avute în vedere de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată (2), în jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut criteriul rangului local sau central al structurii/ instituţiei/autorităţii în cadrul căreia s-a realizat raportul de serviciu al funcţionarului public.
Or, în cauză, din dispoziţiile generale ale O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare şi ale H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, rezultă că Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt structuri administrative de nivel judeţean care au competenţe proprii şi autonomie funcţională, aflate în subordinea Comisariatului General.
Astfel fiind, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal, raportul de funcţie al reclamantului realizându-se în cadrul unei structuri administrative de nivel judeţean, nu central.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, secţia judeţeană Botoşani, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3246/2013. Contencios → |
|---|
