ICCJ. Decizia nr. 3246/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3246/2013
Dosar nr. 419/57/2010
Şedinţa de la 12 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Europene, a solicitat:
- anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-4691/23 ianuarie 2012;
- anularea Deciziei nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Europene;
- exonerarea reclamantei de la plata sumelor reprezentând creanţă bugetară şi corecţie financiară stabilite conform notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 274 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, raportat la pragul de 500.000 RON, instituit de lege pentru departajarea competenţei curţii de cea a tribunalului, se constată că în prezenta cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine tribunalului, întrucât suma contestată este inferioară plafonului legal stabilit care ar atrage competenţa de fond a curţii.
În ceea ce priveşte apărarea formulată de reclamantă, în sensul că suma contestată, reprezentând creanţă bugetară în valoare de 179.938 RON, nu reprezintă impozit, taxă sau contribuţie ori accesorii la acestea, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată.
Din interpretarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, se desprinde concluzia că sumele stabilite în sarcina reclamantei constituie obligaţii (creanţe) bugetare şi sunt asimilate noţiunii de contribuţie din legislaţia fiscală şi urmează regimul de drept comun reglementat de C. proc. fisc.
În consecinţă, instanţa competentă din punct de vedere material se determină pe baza criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, aceasta fiind Tribunalul Alba.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 8637/CAF/2012 din 29 octombrie 2012, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba, a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a acţiunii, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Alba a arătat că doar criteriul referitor la emitentul actului contestat poate fi luat în considerare în prezenta cauză, întrucât litigiul nu priveşte creanţele rezultate din impozite, taxe, contribuţii sau datorii vamale, iar aspectele referitoare la recuperarea creanţelor bugetare în procedura executării silite nu fac obiectul cauzei.
Pentru determinarea competenţei, judecătorul este mărginit la verificarea normelor de competenţă expres stabilite de legiuitor, iar în speţă acestea sunt prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, incident fiind criteriul referitor la poziţia emitentului actului atacat, care, fiind autoritate publică centrală, rezultă că Tribunalul nu este competent să judece prezenta cauză, impunându-se, în baza art. 158 C. proc. civ., declinarea cauzei la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012, precum şi anularea Deciziei nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.
Ca atare, emitentul actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.
Acţiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În cauză, emitentul actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că litigiul nu are un caracter fiscal şi competenţa primei instanţe nu se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecţiei financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autorităţile competente, care constă în excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale.
În această situaţie, sunt inaplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1), ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la actele administrative fiscale ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanţei competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Alba Iulia prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3247/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
