Suspendarea executării art. V din OUG nr. 15/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
D E C I Z I A nr.3291
Dosar nr. 277/43/2012/a1
Şedinţa de la 14 martie 2013
Preşedinte:
Carmen Frumuşelu
- judecător
Niculae Măniguţiu
- judecător
Carmen Sîrbu
- judecător
Anca Nechita
- magistrat-asistent
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de Comuna Mihăileni prin Primar împotriva sentinţei nr.161 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, respectiv recurenta-reclamantă Comuna Mihăileni prin Primar Și intimații-pârâți Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Se prezintă referatul cauzei, magistratul asistent arătând faptul că recursul este declarat şi motivat în termen, fiind scutit de plata taxelor de timbru, iar recurenta-reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă astfel cum permit dispozițiile art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă.
Se mai referă că intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurenta nu a indicat şi nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pentru care este criticată sentinţa instanţei de fond.
Înalta Curte, după deliberare, respinge excepţia nulităţii recursului, apreciind-o ca neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art.3041 din Codul de procedură civilă, care instituie posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, după care, în temeiul art.150 din Codul de procedură civilă, reţine cauza spre soluţionare.
ÎNALTA CURTE
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureş, reclamanta Comuna Mihăileni a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, printre altele, suspendarea executării art. V din OUG nr. 15/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiţii necesare pentru suspendarea unui act administrativ, în sensul că, OUG nr. 15/2012 încalcă flagrant dispoziţiile Constituţiei, nefiind adoptată pentru situaţii excepţionale şi nici nu conţine motivarea urgenţei emiterii ei, existând astfel o îndoială serioasă asupra legalităţii acesteia.
De asemenea, reclamanta a arătat că este îndeplinită si condiţia referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce, prejudiciul cauzat constă în returnarea sumelor alocate unităţilor administrativ teritoriale prin HG nr. 255/2012, sume care erau alocate plăţilor unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare.
2.Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa 233 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis excepţia inadmisibilităţii D.G.F.P. Mureş în numele şi pe seama pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul Guvernului şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de Comuna Mihăileni, în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru anularea actelor administrative emise în temeiul art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Prin încheierea nr.13/CC din 4 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Sentinţei nr. 161/11.09.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de D.G.F.P. Mureş în numele şi pe seama pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul Guvernului şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării art. V din OUG nr. 155/2012, formulată de Comuna Mihăileni, în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice .
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat suspendarea executării unei ordonanţe de urgenţă, act normativ care nu intră sub controlul de legalitate prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Judecătorul fondului a reţinut că legiuitorul a înţeles să supună aceste acte normative doar controlului de constituţionalitate nu şi celui de legalitate.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că instanţa de contencios administrativ este abilitată să se pronunţe exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale prevederilor unei ordonanţe de guvern, după constatarea în prealabil a neconstituţionalităţii acesteia, de către Curtea Constituţională, în condiţiile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
3.Recursul reclamantei
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta Comuna Mihăileni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta reiterând argumentele din fața instanței de fond, a susținut că în cauză suntem în prezența unui act administrativ ale cărui efecte pot fi suspendate în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, fiind îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat Și prevenirea unei pagube iminente.
Recurenta a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art.255/2012 care nu este abrogată şi produce efecte juridice în continuare, act normativ în baza căruia Comuna Mihăileni a primit din fondul de rezervă bugetară suma de 240 mii lei.
A mai arătat recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile Legii nr.215/2001 şi Legii nr.199/1997, potrivit cărora competenţele atribuite autorităţii administraţiei locale nu pot fi limitate de către o autoritate centrală.
De asemenea, recurenta a susţinut că O.U.G. nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art.9 alin.(1) şi (5) din Legea nr.554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
Din această perspectivă este inadmisibilă cererea de suspendare a executării unei ordonanţe de guvern, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Soluţia adoptată în recurs
Constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comuna Mihăileni prin Primar împotriva sentinţei nr.161 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 4 februarie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013.
Judecător,
Judecător,
Judecător,
C. Frumuşelu
N. Măniguţiu
C. Sîrbu
Magistrat-asistent,
A. Nechita
Red. A.N./4 ex.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7215/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 103/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
