ICCJ. Decizia nr. 3419/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3419/2013
Dosar nr. 2898/2/2012
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.R.A.D.A.I. a chemat în judecată Oficiul Român pentru Drepturile de autor şi ARAIEX, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să constate suspendarea executării Deciziei nr. 37 din 20 martie 2012, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi publicată în Monitorul Oficial până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea deciziei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, înfiinţat încă din 1996 ca organism de gestiune colectivă, a avut ca şi obiect de activitate colectarea şi repartizarea remuneraţilor cuvenite titularilor de drepturi, artişti interpreţi sau executanţi români şi străini ale căror prestaţii artistice sunt utilizate pe teritoriul României.
Începând cu anul 2011, reclamantul a arătat că a fost supus unui regim ostil din partea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, din raţiuni care ţin de facilitarea accesului pe piaţă în mod preferenţial ARAIEX.
În Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012 pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active având în vedere că decizia se referă la ARAIEX, şi nu la CREDIDAM.
Tot la acest termen pârâtul ARAIEX a invocat excepţia lipsei de interes şi a solicitat admiterea acesteia, arătând că cei interesaţi în promovarea acţiunii sunt titulari de drepturi, şi nu ONG-urile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2749 din 25 aprilie 2012 a respins excepţia lisei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.
Totodată, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat suspendată de drept Decizia nr. 37 din 20 martie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active s-a reţinut că efectele actului atacat se răsfrâng şi asupra reclamantei, mai exact prin acest act se decide încetarea calităţii reclamantei de colector al respectivelor remuneraţii, actul producând în mod direct efecte cu privire la aceasta.
Cât priveşte lipsa de interes, s-a reţinut că dreptul la care se dispune prin actul atacat aparţine organismelor de gestiune colectivă, iar nu membrilor acestor organisme. Este vorba de dreptul de a colecta şi distribui anumite remuneraţii, ori intimatul a statuat întocmai cu privire la acest drept.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că decizia atacată a fost emisă exclusiv cu scopul de a eluda efectele hotărârii de suspendare a executării actului, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanţa constatând că acest act este suspendat de drept.
Împotriva acestei sentinţe considerate nelegală şi netemeinică au declarat recurs pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi ARAIEX.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod greşit şi nelegal prima instanţă a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi a constatat suspendarea de drept a Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 37/2012 prin care recurenta ARAIEX a fost desemnată colector al remuneraţiei pentru radiodifuzare.
Recurenţii arată că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile suspendării de drept deoarece Decizia nr. 37/2012 are obiect diferit faţă de Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care a format obiectul Dosarului nr. 1359/2/2012, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 1707 din 9 martie 2012.
Se arată că atât obiectul, cât şi efectele sunt diferite şi în consecinţă nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare se arată de recurenţi că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate, cât şi în ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) şi t) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în cauză nu există aspecte de nelegalitate de natură a infirma prezumţia de legalitate a deciziei contestate şi în consecinţă se solicită admiterea recursurilor şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
La dosar intimata-reclamantă a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea apreciază că soluţia de admitere a cererii de suspendare în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, fiind constatată corect suspendarea de drept.
Conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, "În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă".
Curtea constată că prin motivele de recurs nu s-au invocat în concret aspecte de nelegalitate ce privesc aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 invocându-se neîndeplinirea condiţiilor privind constatarea suspendării de drept a Deciziei nr. 37/2012, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Curtea, verificând, în baza art. 3041 C. proc. civ., îndeplinirea acestor condiţii, constată că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prin sentinţa recurată.
Decizia nr. 37/2012 emisă de recurentul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are acelaşi conţinut ca şi Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de aceeaşi autoritate. Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost suspendată, până la pronunţarea instanţei de fond prin Sentinţa civilă nr. 1707 din 9 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1359/2/2012, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 668 din 8 februarie 2013.
La data pronunţării sentinţei recurate, 25 aprilie 2012, exista Sentinţa civilă nr. 1707 din 9 martie 2012 şi, în consecinţă, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi a constatat suspendarea de drept a Deciziei nr. 37/2012, în raport de Decizia nr. 10/2012.
Motivele de nelegalitate care privesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au legătură cu soluţia recurată deoarece prima instanţă a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi nu a analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate şi a unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
În mod legal, prima instanţă a făcut aplicarea art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, deoarece Decizia nr. 37/2012 are acelaşi conţinut ca şi Decizia nr. 10/2012, fiind emisă cu scopul de a eluda efectele hotărârii de suspendare a Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 10/2012, dispusă prin Sentinţa civilă nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 668 din 8 februarie 2013.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi ARAIEX împotriva Sentinţei civile nr. 2749 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 392/2013. Contencios → |
|---|
