ICCJ. Decizia nr. 3427/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3427/2013
Dosar nr. 4432/2/2012
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.I.V., fostă J., a chemat în judecată pe pârâta Universitatea "S.H." Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei.
De asemenea, reclamanta a chemat în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licenţă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON penalităţi pe zi de întârziere şi obligarea la recunoaşterea diplomelor de licenţă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2006 - 2009 a urmat cursurile Facultăţii de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, specializarea Afaceri Internaţionale.
A mai arătat că, după susţinerea examenului de licenţă în sesiunea iunie 2009 şi a promovării examenului i s-a eliberat Adeverinţa din 4 iulie 2009 cu un termen de valabilitate de 12 luni, după împlinirea căruia a solicitat eliberarea diplomei de licenţă, la care pârâta era obligată conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.
La data de 1 august 2012, pârâta a formulat cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 500 RON/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În motivarea cererii de chemare în garanţie, pârâta a arătat că a fost înfiinţată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 şi H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pentru forma de învăţământ la zi, domeniile de licenţă: drept, sociologie, psihologie, management, ştiinţe ale educaţiei, matematică, informatică şi altele.
În aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 84/1995, Ministerul Educaţiei a emis la data de 7 martie 2006 Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabileşte că admiterea în învăţământul superior public şi particular se organizează pe domenii de studii de licenţă, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede că formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau învăţământul la distanţă pot fi organizate numai de către universităţile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective, şi dispun de departamente specializate."
Specializarea urmată de reclamantă la forma de învăţământ a fost confirmată de M.E.C.T.S. prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Universitatea S.H. s-a conformat cu promptitudine şi întocmai condiţiilor impuse de minister, prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obţinerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de pârâtă, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorităţii decidente M.E.C.T.S., toate informaţiile cerute prin adresa sus-menţionată, în care impun tuturor instituţiilor de învăţământ de stat şi particulare să ataşeze la cererile lor "şi situaţiile centralizatoare semnate şi ştampilate pe fiecare pagină şi incluse şi în format electronic pe CD, la Direcţia Generală de Învăţământ Superior."
M.E.C.T.S. nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de Universitatea S.H.
Prin urmare, chematul în garanţie M.E.C.T.S., în baza atribuţiilor legale care îi revin, trebuia să o avertizeze ca furnizor de educaţie, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activităţii educaţionale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care şi al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, Ministerul Educaţiei trebuia să elaboreze şi să promoveze, după caz, prin hotărâre de Guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv şcolarizarea în cadrul respectivului program.
Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoaşterea din partea M.E.T.C.S. că a funcţionat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau învăţământ la distanţă.
La data de 4 septembrie 2012, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei referitor la cererea de obligare a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamantă.
În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziţionează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegaţi ai instituţiilor de învăţământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituţiei şi reprezentantul unităţii de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile şi numerele.
Reclamanta nu are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi R. SA - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenţii universităţilor respective.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5576 din 5 octombrie 2012, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, respingând cererea reclamantei de obligare a chematului în garanţie să aprobe tipizarea formularului diplomei de licenţă al reclamantei.
Totodată, a admis cererea reclamantei faţă de pârâta Universitatea S.H., obligând-o să elibereze reclamantei diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de penalităţii de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de 30 de zile până la emiterea efectivă.
De asemenea, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chematul în garanţie să aprobe tipizarea formularelor diplomei de licenţă şi suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de 30 de zile până la aprobarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este întemeiată, întrucât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi R. SA - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenţii universităţilor respective.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile ce-i reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, în sensul plăţii taxelor de studii, susţinerii şi promovării tuturor examenelor, inclusiv examenului de licenţă. În aceste condiţii, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum şi art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate.
La stabilirea sancţiunii penalităţilor, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că la data la care reclamanta s-a înscris la cursurile Universităţii S.H., Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului avea posibilitatea, conform art. 116 şi art. 141 din Legea nr. 84/1995, în vigoare la acea dată, să invoce nelegalităţi în organizarea de către pârâtă a studiilor, dar nu a sesizat nicio neregulă creând o aparenţă de legalitate a activităţii pârâtei, ceea ce o poate determina pe reclamantă să invoce principiul error commis facit ius.
Împotriva acestei sentinţe considerate neegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Recurentul a susţinut printr-un prim motiv de casare că sentinţa a fost pronunţată de către instanţa de fond cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât a obligat M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
Astfel, susţine recurentul, prin hotărârea pronunţată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obţină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzută de lege, şi să acorde diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii conform legii, instanţa de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. şi instituţiilor de învăţământ superior, depăşindu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţii de învăţământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S. În acest sens, recurentul susţine că instanţa de fond era obligată să verifice dacă şcolarizarea la facultatea, specializarea şi forma de învăţământ urmate de reclamantă este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de casare formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În mod întemeiat, prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.
Susţinerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanţă a hotărârilor de Guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a solicitat în instanţă analizarea criteriilor de obţinere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existenţa sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.
Obligaţia intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligaţiei intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie.
Odată ce instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. Bucureşti la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284/2007, şi cererea Universităţii S.H. Bucureşti de obligare a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamantă.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a diplomei de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, actualmente Ministerul Educaţiei Naţionale, împotriva Sentinţei civile nr. 5576 din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 383/2013. Contencios → |
|---|
