ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3528/2013
Dosar nr. 1550/1/2012
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 158/45/2011, reclamanta Fundaţia P.W. Iaşi a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare nr. CA - 40962 din 22 iunie 2010, încheiat la data de 8 iunie 2010, privind proiectul ce a făcut obiectul Contractului de grant X "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică şi Personală a Tinerilor)", precum şi împotriva Deciziei nr. CA 54655 din 16 august 2010, comunicată la 19 august 2010, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de mai sus.
Reclamanta a formulat şi o cerere de suspendare a executării actelor administrative în litigiu, respinsă prin Încheierea din 7 aprilie 2011, ce a fost menţinută prin Decizia nr. 3161 din 31 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
1.2. Prin Sentinţa nr. 380 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia P.W. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Bucureşti, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 2.631,19 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între părţi a fost încheiat Contractul de grant - Acţiuni externe ale comunităţii europene X, pentru implementarea acţiunii "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică şi Personală a Tinerilor), pe o perioadă de implementare de 15 luni, dar nu mai târziu de 31 noiembrie 2009 şi un cost estimat de 292.040 euro, conform anexei III la contract.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a fost supusă unui control din partea autorităţii contractante în luna iunie 2010, cu scopul verificării "modului în care au fost respectate condiţiile contractuale şi legale", încheindu-se Procesul-verbal de constatare nr. CA -40962 din 22 iunie 2010, în care s-au constatat, în urma verificărilor efectuate, că înregistrările efectuate în contabilitate de către beneficiar nu pot fi uşor identificabile, verificabile şi nu prezintă o imagine reală şi fidelă a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în contabilitate utilizate de către unitatea respectivă.
Referitor la verificarea virării contribuţiei proprii la proiect şi înregistrarea proiectului în contabilitatea fundaţiei, beneficiarul a prezentat echipei de control situaţii justificative, respectiv liste din programul de contabilitate, cât şi situaţii extracontabile.
Din analiza acestora s-a constatat faptul că a fost întocmită contabilitatea fundaţiei cumulat, atât pentru operaţiunile curente ale organizaţiei, cât şi pentru operaţiuni derulate pentru mai multe proiecte, care beneficiau de finanţare nerambursabilă şi, separat, pentru fiecare dintre proiectele cu finanţare nerambursabilă.
S-a reţinut că nu au fost utilizate conturi analitice pentru fiecare proiect, iar pentru plăţile reprezentând salarii, telefonie, utilităţi şi chirie au fost întocmite situaţii extracontabile prin care costurile facturilor au fost repartizate echilibrat pe toate proiectele aflate în derulare în mod concomitent (maxim 6 proiecte).
Plata facturilor este realizată prin registrul de casă al fundaţiei pentru suma globală. Ulterior, au fost reintroduse datele în programul de contabilitate pentru fiecare dintre proiecte. Astfel, pentru a demonstra înregistrarea proiectului în contabilitatea organizaţiei a fost prezentat registrul jurnal de casă al organizaţiei şi registrul jurnal de casă al proiectului, jurnalele de bancă.
Soldul contului 5311 - Casa în lei aferent fundaţiei cuprinde sumele existente în casierie la data efectuării operaţiunilor. Pe cale de consecinţă, acest sold trebuie să reflecte atât soldul pentru operaţiuni curente, cât şi soldul pentru proiect.
Având în vedere relaţia de interdependenţă între aceste situaţii, de la parte la întreg, respectiv sumele aferente organizaţiei sunt compuse din totalitatea sumelor proiectelor şi ale organizaţiei şi similar pentru solduri, au fost identificate probleme privind suma soldurilor conturilor de disponibil în numerar.
Din situaţiile prezentate de către beneficiar, instanţa a reţinut că soldul contului de casă al fundaţiei în multe zile este mult mai mic decât soldul contului de disponibil în casierie pentru proiect, deşi acesta trebuia să cuprindă în valoarea sumei evidenţiate şi suma evidenţiată pentru proiect. Această constatare a ridicat problema realităţii şi conformităţii raportărilor transmise autorităţii contractante (certificate conform cu originalul), precum şi stabilirea scopurilor în care au fost utilizate aceste sume.
Ţinând cont de faptul că s-au făcut alimentări succesive din contul bancar al proiectului în casierie, iar sumele cheltuite pentru proiect (justificate prin documente) au fost sporadice şi în cuantum mult mai mic, s-a ajuns la situaţia în care în luna august 2009, conform Jurnalului (Registrul) de casă şi a celorlalte situaţii puse la dispoziţie de fundaţie, soldul contului de numerar pentru proiect să depăşească suma de 90.000 RON.
Instanţa de fond a mai reţinut că au fost efectuate plăţi în numerar, care nu au fost justificate în scopul proiectului, deşi banii proveneau din acel cont, dar nu au fost înregistrate şi în contabilitatea ţinută separat pentru proiect.
Din situaţiile prezentate şi întocmite exclusiv pentru proiect, independent de contabilitatea fundaţiei, rezultă că existau sume foarte mari în casierie, precum şi anormalitatea unor retrageri foarte mari de sume din contul proiectului. Aşa cum rezultă din simpla analiză a soldurilor conturilor de disponibil în numerar, cel al fundaţiei ("întregul") şi cel al proiectului ("parte") existau bani disponibili în numerar la dispoziţia proiectului, dar suma nu se regăseşte şi în contul 5311 al fundaţiei.
Prin urmare, a stabilit instanţa de fond că nu se verifică premisa iniţială a relaţiei "întregul" reprezintă suma "părţilor". În mod evident inegalitatea rezultă din utilizarea sumelor pentru plăţi, care nu sunt efectuate în scopul proiectului, astfel fiind încălcate prevederile contractuale şi întrunite condiţiile pentru calificarea acestei fapte ca şi suspiciune de fraudă.
Explicaţiile din situaţiile-centralizator, referitoare la transferurile de sume din casa fundaţiei şi a proiectului, a constatat instanţa de fond că nu au fundament şi susţinere.
Concluzia care derivă în urma prezentării diferitelor situaţii de către beneficiar este că pentru aceleaşi operaţiuni au fost puse la dispoziţia echipei de control situaţii cu explicaţii diferite şi care conduc la rezultate diferite.
Drept urmare, echipa de control a considerat că beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract cu privire la eligibilitatea costurilor decontate în cadrul proiectului, banii nefiind folosiţi în scopul proiectului, ci pentru realizarea altor programe derulate concomitent de către organizaţie.
În atare condiţie, s-a dispus că Fundaţia P.W. datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 209.905,46 euro echivalentul a 885.381,23 RON, din care creanţa principală în sumă de 209.632 euro fonduri nerambursabile, la care se adaugă costurile bancare şi dobânda netă acumulată în contul proiectului, după cum urmează:
a) 157.224 euro bugetul Uniunii Europene (209.632 x 75%) reprezentând echivalentul a 663.170,83 RON;
b) 52.408 euro buget aferent cofinanţării (209.632 x 25%) reprezentând echivalentul a 221.056,95 RON;
c) 187,22 euro costuri bancare echivalentul a 789,69 RON;
d) 86,24 euro dobânda netă acumulată în contul proiectului, echivalentul a 363,761 RON.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestui proces-verbal, în termenul prevăzut de lege, ce a fost respinsă prin Decizia nr. CA 54655 din 16 august 2010 emisă de pârâtă, reţinându-se în esenţă faptul că, potrivit O.G. nr. 79/2003, cu completările şi modificările ulterioare, frauda reprezintă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare, provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare sau prin alte legi speciale.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 3 "Finanţarea Acţiunii" din Contractul de grant perfectat de părţi, prevede la alin. 3.3 faptul că "suma fiscală va fi stabilită în concordanţă cu art. 17 din Anexa II (Condiţii generale), iar la alin. 3.4 că "Beneficiarul se obligă să deschidă conturi speciale pentru proiect şi să deruleze toate operaţiunile financiare prin aceste conturi speciale. Numai cheltuielile angajate prin aceste conturi speciale vor fi considerate eligibile, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională nu prevede altfel".
"Condiţiile generale şi administrative" aferente contractului de grant prevăd la art. 14.1 că "Pentru a fi considerate eligibile drept costuri directe pentru Proiect, costurile trebuie - să fie înregistrate în contabilitatea şi documentele fiscale ale beneficiarului sau ale partenerilor acestuia, să fie identificabile şi verificabile, şi să fie susţinute de actele şi documentele justificative originale corespunzătoare". De asemenea, s-a arătat că dispoziţiile art. 16 din aceleaşi condiţii detaliază forma acestor evidenţe, respectiv în sensul că acestea sunt "periodice şi exacte în contabilitate, referitoare la implementarea Proiectului", separat "pentru fiecare proiect", care "să evidenţieze toate veniturile şi cheltuielile" şi care să poată oferi "cu precizie detalii privind dobânda provenind din fondurile plătite de Autoritatea Contractantă". Totodată, beneficiarul este obligat să permită organelor de control "în următorii 7 ani după plata finală, efectuarea de inspecţii pentru protejarea împotriva fraudelor şi a oricăror nereguli".
Instanţa de primă jurisdicţie a stabilit că, deşi reclamanta s-a încadrat la finalul proiectului în suma prevăzută contractului de grant ADEPT, în cursul derulării acestuia s-au constatat "nereguli" în privinţa conturilor în numerar, constând în utilizarea sumelor aferente acestuia, întrucât au fost extrase sume mari din contul proiectului, cu toate că existau sume în numerar în casierie, iar această conduită a reclamantei, sesizată de D.L.A.F., se încadrează în noţiunea de "fraudă", astfel cum este definită de art. 2 lit. (b) din O.G. nr. 79/2003.
Nici practica recunoscută de reclamantă şi expert, constând în întocmirea unor evidenţe aşa-zis "provizorii" pe parcursul unei luni, care nu a putut fi prezentată organelor de control, şi care nu infirmă faptul că sumele în numerar din cadrul proiectului fuseseră folosite temporar pentru derularea altor proiecte, nu se încadrează în obligaţia contractuală asumată de reclamantă în cauză, constând în evidenţierea "separată" a cheltuielilor aferente acestui proiect, în mod transparent şi cu respectarea strictă a destinaţiei sumelor cheltuite, pe toată derularea proiectului, conduita sa conducând la neeligibilitatea sumelor cheltuite în afara regulilor contractuale şi legale, cum corect s-a reţinut în actele administrative în cauză.
Având în vedere soluţia dată pe fondul cauzei, instanţa de fond a obligat reclamanta, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească pârâtului suma de 2.631,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costurile angajate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în dosar, justificate prin înscrisurile anexate la nota de concluzii.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 şi, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.1.1. În argumentarea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate că faptele reclamantei reprezintă fraudă, acesta constituind şi motivul pentru care a fost respinsă acţiunea formulată, deşi constatarea caracterului fraudulos al unor acţiuni este dată prin lege D.L.A.F. şi O.L.A.F.
2.1.2. În susţinerea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanţa de fond a înlăturat în mod nemotivat şi netemeinic expertiza contabilă efectuată în cauză, ignorând concluziile acesteia.
Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre prin care a motivat-o pe aspecte greşit înţelese, fiind astfel lipsită de temei.
În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar a solicitat ca, admiţând recursul, cauza să fie rejudecată la instanţa de recurs, cu consecinţa admiterii contestaţiei.
2.2. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a depus întâmpinare susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost beneficiara Contractului de grant X pentru Proiectul "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică şi Personală a Tinerilor", cu o valoare estimată de 292.040 euro, din care 262.040 euro fonduri nerambursabile şi 30.000 euro contribuţia beneficiarului.
În urma sesizării unor suspiciuni de nereguli de către Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră Iaşi România - Moldova (Adresa nr. 17070 din 16 martie 2010), Direcţia control şi verificare utilizare fonduri comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a efectuat un control, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 prin care au fost constatate deficienţe şi nereguli care au impus retragerea finanţării, stabilindu-se în sarcina fundaţiei reclamante un debit de 209.905,46 euro, din care 209.632 euro fonduri nerambursabile şi diferenţe ca dobânzi şi costuri bancare.
Contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. CA-54655 din 16 august 2010, Comisia de soluţionare reţinând, în esenţă, că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută la pct. 1.2. al acestor considerente, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de fundaţia reclamantă, reţinând, în esenţă, că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice.
În recursul de faţă, printr-un prim motiv prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile conferite de lege, prin aceea că a reţinut, în considerentele soluţiei adoptate, că neregulile constatate prin actele de control reprezintă fraudă, deşi această calificare este rezervată să fie făcută de O.L.A.F. sau D.L.A.F.
Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când instanţa care a pronunţat-o a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, însă, în cauză, instanţa de fond a acţionat în limitele prerogativelor constituţionale, fără a se imixtiona în domeniul unei alte puteri, puterea executiv-administrativă.
Astfel, în considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de fond a argumentat că deficienţele şi neregulile constatate în evidenţa contabilă a derulării proiectelor angajate de recurenta-reclamantă conturează o conduită, sesizată de D.L.A.F., care se încadrează în menţiunea de "fraudă", potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, raportându-se la constatările organelor de control care au evidenţiat şi conformat neregulile specificate în actele administrative contestate.
Or, în cauză, este necontestat că Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 a fost întocmit de organele de control din cadrul unei autorităţi cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, potrivit art. 11 şi urm. din O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data respectivă, iar instanţa de fond şi-a limitat controlul de legalitate exclusiv la actele administrative cu care a fost sesizată prin acţiunea introdusă de reclamanta-recurentă.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că acest prim motiv de recurs este nefondat şi va fi înlăturat ca atare.
Al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivarea făcută, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit constatările organului de control, concluziile expertizei contabile, precum şi dispoziţiile legale incidente, critici care sunt neîntemeiate.
Astfel, în cauză, este necontestat că organele de control au constatat şi evidenţiat o serie de deficienţe şi nereguli în contabilitatea ţinută de fundaţia reclamantă în legătură cu utilizarea fondurilor nerambursabile pentru proiectele pe care le derula concomitent în perioada supusă controlului, fiind identificate şi exemplificate situaţii în care sume aferente proiectului în litigiu au fost utilizate pentru alte proiecte sau activităţi.
În argumentaţia susţinută, recurenta-reclamantă a afirmat că neregulile respective nu ar fi afectat suma alocată proiectului, care nu a fost depăşită, deşi expertul contabil confirmă această practică, după cum confirmă şi faptul că fundaţia folosea, pentru evidenţa contabilă a gestiunii sumelor, aşa-zise "evidenţe provizorii".
Pe de altă parte, este necontestat că a prezentat evidenţe contabile multiple şi contradictorii, după cum documentele contabile au fost prezentate organelor de control, comisii de soluţionare a contestaţiei sau expertului contabil.
Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut în mod judicios legalitatea actelor administrative atacate, respingând acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Fundaţia P.W. împotriva Sentinţei nr. 380 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3529/2013. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
