ICCJ. Decizia nr. 3560/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3560/2013
Dosar nr. 220/59/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 220/59/2011 la 09 februarie 2011, reclamanta Comuna Dumbrăviţa a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.A.N., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Guvernului României la adoptarea unei H.G. privind trecerea terenului în suprafaţă de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăviţa, din domeniul public al Statului Român şi administrarea M.A.N., în domeniul public al Comunei Dumbraviţa şi în administrarea Consiliului Local Dumbraviţa; obligarea pârâtului M.A.N. la înaintarea întregii ocumentaţii, la emiterea avizului Statului Major General şi la înaintarea de propuneri către M.A.N. cu privire la trecerea terenului în suprafaţă de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbraviţa, din domeniul public al Statului Român şi administrarea M.A.N., în domeniul public al Comunei Dumbraviţa şi în administrarea Consiliului Local Dumbraviţa.
Reclamanta a apreciat faptul că este pe deplin îndreptăţită în a formula prezenta acţiune, având în vedere că, în baza art. 2, alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, se precizează că : „se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege".
A considerat că în baza adresei înregistrată la reclamantă sub nr. 2439 din 13 martie 2009 şi adresată M.A.N., a solicitat demararea procedurilor administrative privind trecerea terenului de la fostul depozit de muniţii, care este situat pe raza sa, deoarece, pe de-o parte la nivelul Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar înregistrează deficit de teren, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că în prezent depozitul este dezafectat, şi nu se mai află bunuri materiale aparţinând M.A.N., ar dori realizarea unui obiectiv de interes major atât pentru comună, cât şi pentru locuitorii Mun. Timişoara, respectiv un Centru Civic şi de Sănătate.
A mai menţionat reclamanta că la adresa sus menţionată nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care a hotărât promovarea prezentei acţiuni în instanţă pentru obligarea celor două instituţii la îndeplinirea obligaţiilor ce le incumbă, în ceea ce priveşte solicitarea de transferare a terenului aflat în administrarea M.A.N.
Reclamanta a subliniat şi faptul că, în data de 08 aprilie 2009, la sediul instituţiei s-au prezentat reprezentanţii unitaților militare, precum şi comandantul Garnizoanei Timişoara, care, împreună cu reprezentanţii reclamantei au redactat o minută, prin care s-au precizat care sunt procedurile de urmat pentru efectuarea unui transfer de terenuri, şi s-a arătat, de către reprezentanţii M.A.N. faptul că: imobilul din Dumbraviţa a avut destinaţia de depozit de muniţii, în prezent bunurile materiale sunt retrase.
Aşadar, a apreciat reclamanta, că în prezenta cauza sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 8, alin. (1), teza finală, din Legea nr. 554/2004, care se enunţă astfel: „De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Pârâtul M.A.N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Prin întâmpinare, s-au mai invocat: prescrierea dreptului la acţiune, tardivitatea acţiunii în justiţie, inadmisibilitatea acţiunii, necompetenţa materială a instanţei.
Prin întâmpinare Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Reclamanta Comuna Dumbrăviţa a formulat o modificare şi precizare a acţiunii solicitând obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unei hotărâri de guvern privind trecerea terenului în suprafaţă de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăviţa, care în prezent este intabulat în C.F. nr. 404491 şi nr. 404492, din domeniul public al Statului Român şi administrarea M.A.N., - U.M. din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăviţa şi în administrarea Consiliului Local Dumbrăviţa; obligarea pârâtului M.A.N. la înaintarea întregii documentaţii, la emiterea avizului Statului Major General şi la înaintarea de propuneri către M.A.N. cu privire la trecerea terenului în suprafaţa de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăviţa, care în prezent este intabulat în C.F. nr. 404491 şi C.F. nr. 404492, din domeniul public al Statului Român şi administrarea M.A.N., U.M.din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăviţa şi în administrarea Consiliului Local Dumbrăviţa; şi de asemenea, obligarea pârâtului M.A.N. la soluţionarea adresei cu nr. 2439 din 13 martie 2009.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare referitoare la cererea de modificare a acţiunii introdusă de reclamantă la termenul din 21 iunie 2011, invocând: excepţia tardivităţii formulării modificării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei plângerii administrative prealabile.
Prin sentinţa nr. 409 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţiile invocate de pârâţi, iar pe fond a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăviţa.
Cu privire la competenţa materială:
- Curtea a respins excepţia deoarece reclamanta pretinde că pârâtele îi lezează un drept (sau interes legitim) datorită împrejurării că refuză să-i întocmească documentaţia necesară transmiterii dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren şi să emită actul necesar transmiterii efective, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
S-a reţinut că eventuala lipsă a dreptului sau a interesului legitim invocată de Minister drept motiv de necompetenţă materială nu are legătură cu competenţa ci reprezintă o apărare de fond care, dacă este întemeiată, este de natură să conducă la respingerea acţiunii.
Cu privire la tardivitatea modificării acţiunii:
- Curtea a reţinut că este de acord cu Guvernul în sensul că modificarea acţiunii ar fi putut fi efectuată doar până la prima zi de înfăţişare, care în speţă a fost la 17 mai 2011, când părţile, legal citate, au putut să pună concluzii. Or, reclamanta a „modificat” acţiunea la 21 iunie 2011.
Instanţa a respins excepţia deoarece, în ciuda exprimării juridic defectuoase a reclamantei, cererea de emitere a unei hotărâri de guvern în locul unei ordonanţe de guvern nu reprezintă o modificare a primului capăt de cerere care, în esenţă, vizează obligarea Guvernului la transmiterea dreptului de proprietate.
Cu privire la prescripţia dreptului şi la tardivitatea acţiunii:
- A reţinut Curtea că ambele excepţii se întemeiază pe presupunerea Ministerului că în cauză ar fi incident art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În opinia instanţei textul legal nu este aplicabil prezentei acţiuni deoarece se referă la anularea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ şi nu la acţiuni privind emiterea unui act administrativ care, în principiu, pot fi formulate oricând.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa unui drept sau interes legitim:
- S-a reţinut că invocarea lipsei dreptului sau a interesului legitim reprezintă o apărare de fond şi nu o excepţie de natură să împiedice sau să întârzie judecata fondului.
Cu privire la lipsa procedurii prealabile:
- S-a reţinut că art. 7 din Legea nr. 554/2004, text pe care Guvernul îşi întemeiază excepţia, nu este incident în cauză deoarece se aplică numai în situaţia vătămărilor produse de acte administrative individuale şi nu în cazul acţiunilor privind omisiunea (sau refuzul) emiterii unui astfel de act.
Cu privire la fond:
- S-a reţinut că reclamanta nu este titulara unui drept sau interes legitim de trecere în terenul său a unui teren ce face parte din domeniul public al Statului român. De altfel, nici chiar reclamanta nu a putut indica un text legal care să-i confere un astfel de drept sau să-i protejeze un astfel de interes.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Comuna Dumbrăviţa.
Criticile de nelegalitate sunt circumscrise de către recurenta-reclamantă motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta reia practic argumentele expuse prin cererea de chemare în juecată.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Se reţine că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu probează vătămarea adusă unui drept al cărei titular este această unitate administrativ-teritorială, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile legale stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De altfel, în cererea de chemare în judecată nu se indică temeiul legal al pretenţiei recurentei-reclamante şi nici nu este făcută dovada că Guvernul României ar fi încălcat, prin neemiterea unui act administrativ, prevederile vreunui act normativ cu valoare juridică superioară unei hotărâri de Guvern (lege adoptată de Parlamentul României, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă adoptate de Guvernul României) care ar stabili în sarcina Executivului obligaţia de a aproba transmiterea unui teren aflat în domeniul public al statului şi administrarea M.A.N. în domeniul public al Comunei Dumbrăviţa şi administrarea acesteia.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre de guvern.
Se constată că recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea acestei proceduri speciale, astfel cum este prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în sensul că nu a făcut dovada existenţei unei manifestări de voinţă a consiliului local Dumbrăviţa, în sensul formulării unei solicitări privind „trecerea terenului în suprafaţă de 166350 cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăviţa, care este în prezent intabulat în C.F. 404491 şi C.F. nr. 404492, din domeniul public al Statului Român şi administrarea M.A.N.,respectiv U.M.din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăviţa şi în administrarea Consiliului local Dumbrăviţa.
Deşi acest act administrativ este menţionat în cuprinsul cererii modificatoare a acţiunii trebuie precizat faptul că Hotărârea Consiliului Local Dumbrăviţa nr. 18 din 05 martie 2009 nu se referă la imobilul faţă de care este formulată cererea de chemare în judecată, deoarece respectiva hotărâre de consiliu local se referă la un imobil în suprafaţă de 161005 mp, şi nu 166350 mp cum solicită recurenta-reclamantă în cererea de chemare în judecată şi în cererea de modificare a acesteia.
Şi în ipoteza în care s-ar aprecia că respectiva hotărâre a Consiliului Local Dumbrăviţa s-ar referi la acelaşi imobil pe care îl menţionează şi recurenta în acţiunea sa, trebuie menţionat faptul că Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, nu stabileşte în sarcina Guvernului României şi obligaţia de a da curs tuturor solicitărilor formulate de unităţile administrativ-teritoriale cu privire la trecerea unor bunuri din domeniul public al Statului Român în domeniul public al acestora.
În concluzie, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurenta-reclamantă nu este titulara unui drept sau interes sau interes legitim de trecere în terenul său a unui teren ce face parte din domeniul public al Statului. De altfel nici reclamanta-recurentă nu a putut indica un text lega care să-i confere un astfel de drept sau să-i protejeze un astfel de interes.
Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Dumbrăviţa împotriva sentinţei civile nr. 409 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3561/2013. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
