ICCJ. Decizia nr. 3571/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3571/2013
Dosar nr. 286/42/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 286/42, la data de 12 aprilie 2012, reclamantul M.C.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P - Prahova, a formulat cerere de suspendare a Deciziei nr. 1380 di 05 august 2011, întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, Procesul - Verbal de Inspecţie Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 prin care obligaţiile fiscale suplimentare în suma de 1.588.362 lei s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploieşti, nu a fost contestat de către reprezentanţii legali ai acestei societăţi şi nu a fost comunicat şi către persoanele obligate în solidar.
Sub acest aspect a invocat art. 45 C. proc. fisc., susţinând că atâta timp cât autoritatea fiscală nu comunică în mod direct debitorului solidar, Procesul - Verbal de Inspecţie Fiscală nr. 2421 din 4 aprilie 2011, acest act administrativ împreuna cu Decizia nr. 1380 din 05 august 2011 nu sunt opozabile debitorului solidar şi pentru aceleaşi motive, autoritatea fiscală nu are dreptul de a porni executarea silită a persoanei obligate în solidar M.C.A.
În continuare a mai susţinut că prin Procesul - Verbal de Inspecţie Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi Raportul de Inspecţie Fiscala din data de 06 aprilie 2011, s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploieşti, obligaţii fiscale suplimentare de plata în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe profit; 329.214 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente impozitului pe profit; 457.487 lei T.V.A.; 412.581 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente T.V.A. şi 12.500 lei amenzi.
Prin Sentinţa nr. 201 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.C.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Prin Decizia nr. 1380 din 5 august 2011 a D.G.F.P. Prahova s-a stabilit că pentru suma de 1.542.134 lei, reprezentând obligaţiile bugetare restante ale debitoarei SC A.T. SRL, răspunde solidar M.C.A., în calitate de asociat şi administrator societate în perioada 22 aprilie 1997-04 februarie 2011.
La pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că M.C.A. fost administrator al SC A.T. SRL, a cesionat părţile sociale în vederea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, de asemenea în perioada ulterioară cesiunii părţilor sociale şi revocarea din funcţie, a păstrat controlul asupra administrării societăţii debitoare însuşindu-şi patrimoniul acesteia, respectiv disponibilităţile băneşti în sumă de 861.150 lei şi 27.300 euro prin ridicarea de numerar din conturile de virament deschise la Banca T. SA şi utilizând în interes propriu „retur credit” suma de 1.410.000 lei.
S-a mai reţinut că prin înstrăinarea patrimoniului deţinut de SC A.T. SRL şi din justificarea sumelor încasate a fost provocată insolvabilitatea societăţii îndeplinind condiţiile pentru atragerea răspunderii solidare conform art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 R privind C. proc. fisc. şi cele prevăzute de Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 560/2005, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie soluţionată prin Decizia nr. 1531 din 20 octombrie 2011 în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Reclamantul a formulat acţiune în anularea acestor acte administrative, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 334/42/2012 al Curţii de Apel Ploieşti, potrivit certificatului de grefă depus la dosar.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Curtea a constatat că pârâta şi-a întemeiat măsura luată pe prevederile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 R privind C. proc. fisc., dată fiind starea de insolvabilitate a debitoarei SC A.T. SRL.
A apreciat Curtea că împrejurările invocate de reclamant, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, Curtea a constatat că susţinerile reclamantului privind producerea unei pagube materiale nu sunt suficiente pentru îndeplinirea acestei condiţii în lipsa unor probe concrete privind amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică în raport de situaţia materială a reclamantului.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs M.C.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 309 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul reia practic argumentele expuse în cuprinsul cererii de suspendare, arătând în esenţă că în cauză sunt îndeplinite cumulative condiţiile referitoare la existenţa uni caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 287/42/2012.
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, reclamantul M.C.A. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect suspendarea executării, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, a Deciziei nr. 1380 din 05 august 2011 a D.G.F.P. Prahova privind angajarea răspunderii solidare cu debitorul SC A.T. SRL Ploieşti a persoanei fizice M.C.A.
Prin sentinţe ce formează obiectul recursului, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că, prin Sentinţa nr. 24 din 28 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 287/42/2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu acţiunea în anularea Deciziei nr. 1531 din 20 octombrie 2011 privind soluţionarea contestaţiei şi a Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011 privind angajarea răspunderii solidare a contestatorului M.C.A., a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul M.C.A., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Prahova.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.A. împotriva Sentinţei nr. 201 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3570/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3576/2013. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
