ICCJ. Decizia nr. 3576/2013. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3576/2013
Dosar nr. 5252/2/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 06 iunie 2011, sub nr. 5252/2/2011, societatea comercială SC O.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună în principal;
- anularea Deciziei nr. 376 din 19 mai 2011 a C.N.A. ca netemeinică şi nelegală, şi pe cale de consecinţă,
- exonerarea de plata amenzii în cuantum de 100.000 lei, şi/ sau a eventualelor majorări de întârziere iar in subsidiar;
- reducerea cuantumului sancţiunii amenzii, la minimul special prevăzut lege,respectiv la 5000 lei;
- precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, societatea reclamantă a arătat în esenţă că:
La data de 19 mai 2011, C.N.A s-a întrunit în şedinţa publică şi a analizat raportul de monitorizare întocmit de Direcţia de Monitorizare cu privire la mesajele politice difuzate atât pe banda tip N.A., cât şi în cadrul mai multor emisiuni transmise în perioada de 08 aprilie-12 mai 2011, de către societate.
Potrivit deciziei în cauză, C.N.A. a susţinut că SC O.T. S.R.L a difuzat mesaje pe care pârâtul a înţeles în mod eronat să le califice ca fiind mesaje cu caracter politic. Urmare a acestei greşite calificări, C.N.A, a considerat că în cazul de faţă s-au încălcat dispoziţiile art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de Reglementare a conţinutului audiovizual şi a dispus sancţionarea societăţii cu amendă în cuantum de 100.000 de lei.
În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei atacate, s-a susţinut că, pentru pretinsa faptă comisă, reclamanta nu a fost somată conform dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2004, arătând că, Raportul de monitorizare nu face referire la nici o somaţie.
S-a mai arătat că, în Raportul de monitorizare nu se face referire la nicio somaţie.
Prin Sentinţa nr. 6695 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Prin Decizia nr. 376 din 19 mai 2011, C.N.A. a sancţionat SC. O.T. SRL cu sancţiunea amenzii în cuantum de 100.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
A mai reţinut Curtea că în perioada 8 aprilie -12 mai 2011, atât pe banda tip N.A., cât şi în cadrul mai multor ediţii ale emisiunii postului O.T.V. a continuat să difuzeze în mod repetat mesaje politice în afara campaniei electorale, deşi în repetate rânduri reclamanta a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind publicitatea politică.
Astfel, în ediţiile emisiunii din 8 aprilie 2011 şi până pe data de 12 mai 2011, au fost difuzate, sub forma unor informaţii de tip N.A., mesaje cu privire la întâlnirile ce vor avea loc între conducerea P.P. cu membrii şi simpatizanţii acestuia în mai multe oraşe din ţară.
A apreciat Curtea că potrivit dispoziţiilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, publicitatea pozitivă sau negativă în legătură cu partidele politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepţia perioadelor de campanie electorală.
Astfel din analiza conţinutului raportului de monitorizare şi a înregistrărilor difuzate, în mod judicios autoritatea publică pârâtă a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale mai sus citate.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate a deciziei atacate constând în inexistenţa somaţiei, şi deci încălcarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 91 alin (1) şi alin. (2) din Legea nr. 504 /2004, Curtea a constatat că, aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 93 alin (3) din această lege, în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul încalcă din nou aceleaşi prevederi şi anume art. 139, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 lei, la 100.000 lei.
A reţinut Curtea că din actele cauzei rezultă că, reclamanta nu este la prima abatere de acest fel, anterior emiterii acestei decizii, primind alte 4 sancţiuni, pentru aceeaşi faptă, respectiv în anul 2010, fiind sancţionată cu o somaţie publică, şi o amendă în cuantum de 5.000 lei, iar în anul 2011 cu alte trei amenzi, în cuantum total de 160.000 lei.
În ceea ce priveşte netemeinicia deciziei atacate, societatea reclamantă, a susţinut în esenţă că, P.P. nu există din punctul de vedere al legislaţiei partidelor politice şi în consecinţă, mesajul referitor la acest partid nu poate fi considerat ca fiind unul politic.
Curtea a constatat însă că, premisa de la care a plecat reclamanta este una greşită, întrucât sancţiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic, iar nu în legătură cu un partid politic, ceea ce este cu totul altceva şi care face, ca aceste masaje difuzate în afara perioadelor de campanie electorală şi în condiţiile arătate, să fie interzisă.
În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară de reindividualizare a sancţiunii aplicate, prin reducerea cuantumului amenzii stabilite, Curtea a reţinut că o astfel de cerere nu poate fi primită în condiţiile în care, societate reclamantă se află la a cincea abatere de acest fel, perseverând în comiterea unor astfel de fapte, dovedind că, dimpotrivă, sancţiunile aplicate anterior şi în mod gradual, nu şi-au atins scopul, aşa încât, şi din această perspectivă acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs SC O.T. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă nu prezintă argumente juridice noi în combaterea sentinţei atacate ci, practic reiterează argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Recursul este nefondat în considerarea următoarelor argumente.
Recurenta motivează „chestiunea" nelegalităţii deciziei plecând de la o premisă greşită, şi anume aceea că pentru fapta săvârşită nu a fost somată conform dispoziţiilor art. 91 alin. (1) si alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2004, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că în Raportul de monitorizare nu se face referire la nicio somaţie.
Invocarea de către recurentă a faptului că în raportul de monitorizare nu este menţionată existenţa unei somaţii pentru încălcarea dispoziţiilor art. 139 din Codul audiovizualului, nu poate fi primită.
Raportul de monitorizare reprezintă un document prin care sunt transcrise în format tipărit emisiunile monitorizate şi nicio dispoziţie legală nu prevede obligaţia de a menţiona în respectivul document sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, ci, potrivit art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului, doar obligaţia de a avea în vedere la individualizarea sancţiunii aplicate şi pe cele primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea.
Sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate invocată de recurentă, se reţine că nu este întemeiată, întrucât potrivit art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou aceleaşi prevederi, şi anume art. 139, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 lei la 100.000 lei.
Or, recurenta nu este la prima abatere privind publicitatea politică, întrucât anterior emiterii deciziei contestate, societatea a mai fost sancţionată, în anul 2010, cu o somaţie publică şi o amendă în cuantum total de 5.000 lei, iar în anul 2011, până la emiterea deciziei contestate, cu alte 3 amenzi în cuantum total de 160.000 lei.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, pentru încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea politică prin Decizia nr. 936 din 23 septembrie 2010, recurenta a fost sancţionată în temeiul art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului, în sensul că a fost somată să intre în legalitate cu privire la respectarea condiţiilor de difuzare a publicităţii politice.
Ulterior, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, prin Deciziile nr. 1081 din 28 octombrie 2010, 14 din 11 ianuarie 2011, 183 din 01 februarie 2011 şi 260 din 29 martie 2011, sancţiunea amenzii a fost aplicată progresiv recurentei începând cu 5.000 lei (Decizia nr. 1081 din 28 octombrie 2010), 10.000 lei (Decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2011), 50.000 lei (Decizia nr. 183 din 01 februarie 2011) şi 100.000 (Decizia nr. 260 din 29 martie 2011).
În ceea ce priveşte netemeinicia deciziei atacate, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sancţiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic, iar nu în legătură cu un partid politic.
În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a sancţiunii aplicate, prin reducerea cuantumului amnezii stabilite, se reţine că aceasta nu poate fi primită, în condiţiile în care recurenta se află la a cincea abatere de acest fel, dovedind că dimpotrivă, sancţiunile aplicate anterior nu şi-au atins scopul.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinţei nr. 6695 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3571/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 358/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
