ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3567/2013
Dosar nr. 1362/36/2011
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 septembrie 2011 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 12485/118/2011, reclamanţii P.L. şi M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier Constanţa anularea Procesului-verbal de reţinere a plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare din data de 14 septembrie 2011.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că aspectele reţinute în cuprinsul Procesului-verbal din data de 14 septembrie 2011 prin care s-a dispus reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul V. cu nr. de înmatriculare CT-AA-AAA nu corespund realităţii.
Pârâta Autoritatea Rutieră Română, prin întâmpinarea depusă la data de 17 octombrie 2011, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2298 din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa, constatând întemeiată excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, reţinând că actul administrativ contestat de reclamanţi este emis de Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier, instituţie publică centrală cu personalitate juridică, organism tehnic specializat privind transportul rutier, al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, potrivit H.G. nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române.
În raport de faptul că emitentul actului administrativ este Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier, instituţie publică centrală cu personalitate juridică, precum şi de dispoziţiile art. 64 din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere şi cele ale art. V din O.U.G. nr. 34/2010 coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 6 decembrie 2011 sub nr. 1362/36/2011.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către SC R.R.T. SRL în interesul reclamanţilor.
Prin Sentinţa nr. 13/CA din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia lipsei plângerii prealabile, a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.L. şi M.A. ca inadmisibilă şi a respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de SC R.R.T. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că fiind vorba de o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ şi având în vedere că reclamanţii nu au făcut dovada, conform dispoziţiilor citate, parcurgerii procedurii prealabile mai înainte de sesizarea instanţei de judecată, acţiunea acestora este inadmisibilă. De asemenea, s-a apreciat că faţă de soluţia preconizată, cererea de intervenţie accesorie apare ca nefondată.
În opinia instanţei dezlegarea dată asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile face inutilă cercetarea celorlalte excepţii invocate, precum şi a fondului cauzei, astfel că s-a considerat că nu se mai justifică analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi nici a motivelor de nelegalitate invocate de reclamanţi.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa au declarat recurs reclamanţii P.L. şi M.A. şi intervenienta SC R.R.T. SRL.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurenţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi au fost citaţi cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanţii P.L. şi M.A. şi intervenienta SC R.R.T. SRL împotriva Sentinţei nr. 13/CA din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3558/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3575/2013. Contencios → |
|---|
