ICCJ. Decizia nr. 3575/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3575/2013
Dosar nr. 563/45/2011
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta SC A.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi anularea Deciziei din 30 mai 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 şi a Deciziei obligatorii nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, anularea procesului-verbal şi a deciziei menţionate.
A arătat reclamanta că în perioada 30 octombrie 2011 - 4 mai 2011, activitatea sa a fost supusă unui control financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor şi văduvelor de război pentru anii 2008 - 2010.
La finalizarea controlului, reprezentanţii DGFP Iaşi au întocmit Procesul-verbal de control financiar nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 (Anexa 1), în cuprinsul căruia au constatat că sumele decontate reclamantei de la bugetul MTI au fost încasate în mod nelegal şi în consecinţă s-a dispus în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a acestor sume, calculate de DGFP Iaşi la valoarea de 2.883.104 RON, din care 2.670.122,2 RON au fost deja încasaţi de reclamantă de la bugetul MTI, iar suma de 212.981,8 RON urmează a fi încasată în viitor.
S-a mai arătat că ulterior întocmirii procesului-verbal de control financiar, pârâta a emis şi Dispoziţia obligatorie nr. AIF/8396 din 4 mai 2011 (Anexa 2) prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei anterior menţionate în termen de 30 de zile de la data emiterii dispoziţiei.
Pentru a dispune obligarea reclamantei la restituirea tuturor sumelor încasate de la bugetul MTI pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor şi văduvelor de război, organele de control financiar au invocat următoarele argumente:
a. în timpul controlului reclamanta nu a prezentat reprezentanţilor DGFP Iaşi cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii şi văduvele de război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice; potrivit organelor de control, în lipsa cupoanelor statistice, borderourile întocmite pe baza acestora nu constituie documente justificativ contabile, iar în lipsa cupoanelor nu poate fi verificată realitatea serviciilor de transport prestate de reclamanta şi achitate de la bugetul MTI, context în care se impune restituirea sumelor încasate de reclamanta cu acest titlu;
b. dispoziţiile art. 16 lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 44/1994, reactualizată şi actualizată, acordă veteranilor şi văduvelor de război din mediul rural dreptul de a efectua un număr de 12 călătorii gratuite judeţene cu mijloace de transport auto (costul acestora fiind suportat de stat), cu condiţia să nu existe posibilitatea de a călători pe calea ferată, ori în cazul concret, pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători şi pe calea ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani şi de văduvele de război este nelegală.
Împotriva procesului-verbal de control financiar şi al deciziei obligatorii emise în temeiul acesteia, reclamanta a formulat plângere prealabilă (Anexa 3), aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia din 30 mai 2011 emisă de DGFP Iaşi (Anexa 4).
S-a mai menţionat că în conformitate cu dispoziţiile art. 18 şi 19 din Ordinul comun MTCT şi MFP nr. 266/312 din 22 februarie 2005, reclamanta a prezentat lunar Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi, toate documentele justificative (inclusiv cupoanele statistice) pentru decontarea sumelor reprezentând cheltuielile cu transportul persoanelor prevăzute de Legea nr. 44/1994 aferente intervalului ianuarie 2008 - august 2010, iar în urma verificării legalităţii şi regularităţii acestora, DGFP Iaşi a constatat legalitatea acestor documente acordând viza de control financiar şi aprobând decontarea sumelor în cauză. (Anexa 5).
Prin Sentinţa nr. 342 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de către reclamanta SC "A.B." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi şi a anulat Decizia din 30 mai 2011, procesul-verbal de control financiar din 4 mai 2011, Decizia obligatorie nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, acte emise de către pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
SC " A.B. " SRL este o societate comercială cu capital privat, având ca obiect principal de activitate efectuarea transporturilor terestre de călători.
În baza licenţelor de traseu emise de către Agenţia Rutieră Română, pentru trasee judeţene şi interjudeţene, această societate comercială a efectuat transportul, cu mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război. De la acestea a colectat, în timp, biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor, iar pe baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul comun M.T.C.P. şi M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre avizare filialei judeţene a Asociaţiei veteranilor de război, iar ulterior Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
În baza acestor deconturi a fost obţinută contravaloarea prestaţiei de transport din fondurile Ministerului Transporturilor.
A reţinut Curtea că din înscrisurile depuse în cauză rezultă că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza şi asistenţa elaborării şi execuţiei bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.
Rezultatele verificărilor au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a atestat că societatea a pus la dispoziţie documentele justificative reprezentate de cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice şi centralizatoarele acestora, fără a se semnala neconcordanţe ori deficienţe în ceea ce priveşte seria cupoanelor, km parcurşi, valoarea totală, numărul cupoanelor şi completarea tuturor datelor prevăzute în formular.
A apreciat Curtea că această procedură respectă întocmai indicaţiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă în luna iunie 2006, iar prin adresa nr. 41236 din 12 octombrie 2005 A.R.R. a făcut cunoscut Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război că: "conform Legii nr. 44/1994 şi Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul judeţului de domiciliu."
A mai reţinut că este puţin probabil ca referindu-se la "verificarea reclamaţiilor cu privire la existenţa unor eludări ale legii financiare şi fiscale", legiuitorul să fi avut în vedere o activitate defectuoasă chiar a compartimentelor de control din cadrul DGFP, sesizată ulterior de Curtea de Conturi şi care să impună reverificarea.
Reţinând, însă, că legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamaţiile care să impună reluarea controlului, instanţa a procedat în continuare la analiza aspectelor reţinute în procesul-verbal de control financiar întocmit cu prilejul reverificării şi în decizia emisă.
Astfel, în procesul-verbal nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 s-a constatat că sumele decontate SC "A.B." SRL de la bugetul MTI au fost încasate nelegal şi, în consecinţă s-a dispus restituirea sumei de 2.883.104 RON.
Aspectele reţinute de către organele de control financiare au fost structurate după cum urmează:
1. Nu au fost prezentate reprezentanţilor DGFP cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane statistice;
2. Din verificarea borderourilor rezultă că pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători şi pe calea ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani şi de văduvele de război este nelegală.
Referitor la primul aspect, instanţa a reţinut că aşa cum s-a probat în cauză, verificarea cupoanelor statistice pentru transportul interurban de persoane cu mijloacele auto din dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza şi asistenţa elaborării şi execuţiei bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică din cadrul DGFP Iaşi.
Având în vedere această modalitate riguroasă de control şi avizare, efectuată potrivit dispoziţiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) şi conform normelor interne ale organului de control, în urma căreia au şi fost decontate sumele aferente cupoanelor de călătorie, instanţa a apreciat că din acel moment transportatorul era dezlegat de obligaţia de a mai dovedi realitatea şi întinderea prestaţiei sale.
A mai reţinut Curtea că, atât din constatările Curţii de Conturi, cât şi din cele ale raportului de prezentare, rezultă că deficienţele nu aparţin operatorilor de transport care au călătorit pe distanţe mai mari decât cele până la staţia de cale ferată cea mai apropiată sau în afara judeţului de domiciliu.
Tot în ceea ce priveşte primul aspect reţinut în procesul-verbal de control s-a impus a fi evidenţiat faptul că deficienţele în modalitatea de efectuare a controlului şi avizării nu pot avea legătură cu operatorii de transport şi nu le pot angaja răspunderea patrimonială, atât timp cât nu s-a dovedit că aceştia au acţionat contrar legii sau că ar fi fost de convenienţă cu cel care, efectuând controlul, a încălcat deliberat dispoziţiile legale. De altfel, în opinia instanţei nici acest din urmă aspect nu este dovedit în vreun fel, toate actele administrative întocmite de către DGFP rămânând în fiinţă şi continuând să producă efecte juridice, fiind opozabile pârâtului, care le-a confirmat prin semnătură şi aplicare de sigiliu, independent de opinia redactorilor procesului-verbal de control şi decizia emisă în cauză.
Cu privire la cel de al doilea aspect, prin procesul-verbal de control, vizând faptul că pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători şi pe calea ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani şi de văduvele de război este nelegală, instanţa a reţinut faptul că, în raport de cadrul normativ instituit prin Legea nr. 44/1994, singurele obligaţii ce s-ar putea reţine în sarcina unui transportator public de persoane sunt acelea de a asigura transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, de a accepta în schimbul prestaţiei efectuată biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor şi de a recupera preţul prestaţiei în procedura prevăzută de Ordinul nr. 266/2005, obligaţii îndeplinite de către societatea reclamantă.
Raportat la ansamblul aspectelor reţinute, Curtea a apreciat că acţiunea formulată de către reclamantă este fondată.
Referitor la problema inexistenţei licenţelor de trasee pentru intervalul 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008, reţinută în procesul-verbal de control, Curtea a reţinut că aceste documente nu au fost expres solicitate de către organele de control, la momentul verificării.
Reclamanta a prezentat la dosar toate aceste licenţe (anexa 14 dosar), în baza cărora a încasat deconturile aferente perioadei 1 august 2008 - 30 iunie 2008, astfel încât decizia de a se restitui suma de 2.883.104 RON apare ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SC A.B. SRL a solicitat completarea Sentinţei nr. 342 din 11 noiembrie 2011, în sensul de a se pronunţa instanţa şi supra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 34 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi a admis cererea şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din 30 mai 2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi, a procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.
Împotriva Sentinţei nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 34 din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reluat pe larg argumentele expuse în apărările formulate în faţa primei instanţe, dezvoltând, în esenţă, critici care pot fi structurate astfel:
Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că reclamanta a prestat servicii de transport rutier în favoarea veteranilor de război, deşi dispoziţiile legale aplicabile în materie conferă acestor persoane dreptul de a călători gratuit cu mijloacele de transport rutier doar în situaţia în care călătoria nu poate fi efectuată pe calea ferată; de asemenea instanţa a apreciat în mod greşit că operatorul de transport rutier nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ creat de Legea nr. 44/1994.
Reclamanta nu a prezentat în timpul controlului documente justificative reprezentate de cupoanele statistice utilizate de veteranii de război, prima instanţă apreciind în mod greşit că operatorul de transport rutier este dezlegat de obligaţia de a mai dovedi realitatea şi întinderea prestaţiei efectuate.
Soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală în condiţiile în care Curtea de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate de către reclamantă.
În motivarea căii de atac declarată de D.G.F.P. a Judeţului Iaşi împotriva Sentinţei nr. 34 din 3 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, se arată că instanţa de fond nu poate admite cererea de suspendare fără a o motiva şi făcând doar o simplă trimitere la motivarea fondului cauzei din Sentinţa nr. 342 din 11 noiembrie 2011.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce vizează anularea procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F. 8395 din 4 mai 2011, a Deciziei din 30 mai 2011 şi a Deciziei obligatorii nr. A.I.F. 8396 din 4 mai 2011 emise de recurenta-pârâtă.
În acord cu hotărârea primei instanţe, Înalta Curte reţine că, urmare a deficienţelor constatate de Curtea de Conturi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, s-a efectuat un control de către reprezentanţii pârâtei în cursul anului 2011, cu privire la verificarea şi avizarea documentaţiei referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, control efectuat şi la alte autorităţi financiare judeţene printre care şi pârâta.
Din actele depuse la dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, respectiv anii 2008 - 2010, reclamanta a pus la dispoziţia reprezentanţilor pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri şi centralizatoarele borderourilor.
Aceste înscrisuri au fost verificate şi avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existenţa vizei prealabile a Asociaţiei judeţene a veteranilor de război, cât şi concordanţa datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri şi centralizatoare, conţinând menţiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii şi nu s-au constatat erori.
Respectivele note de constatare au fost însoţite de acordarea vizei de control financiar şi aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.
Prin aceste operaţiuni de control şi avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea şi întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul şi valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate şi parcursul realizat.
Aşa fiind, chiar şi în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în anul 2011, s-a reţinut în mod corect de judecătorul fondului faptul că borderourile şi situaţiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestaţiilor efectuate.
Pentru nerespectarea dispoziţiilor privind păstrarea şi arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancţionată contravenţional, astfel cum a motivat judicios prima instanţă, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condiţiile în care s-a făcut dovada realităţii şi întinderii prestaţiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.
Instanţa de control judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind încălcarea de către intimata-reclamantă a dispoziţiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural.
În calitate de operator de transport, intimatei îi revenea obligaţia de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-şi limiteze călătoriile la judeţul de domiciliu.
Actul normativ menţionat nu face diferenţieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de staţii CFR şi cele domiciliate în localităţi ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul veteranilor de război şi al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.
În fine, în ceea ce priveşte criticile recurentei, potrivit cărora prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt străine cauzei.
În concluzie, intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război şi urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, are dreptul de a recupera contravaloarea prestaţiilor.
Recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Iaşi împotriva Sentinţei nr. 34 din 3 februarie 2012, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis cererea formulată de reclamanta SC A.B. şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din 30 mai 2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi, a procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi este de asemenea nefondat.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeaşi lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiţie are în vedere producerea unui prejudiciu.
În situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi împotriva Sentinţei nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 34 din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 438/2013. Contencios → |
|---|
