ICCJ. Decizia nr. 357/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 357/2013
Dosar nr. 795/54/2011
Ședința publică din 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul Oraşul Balş, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumei de 589.921,93 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Sentinţa nr. 625 din 07 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 2710/104/2009, oraşul Balş a fost obligat la plata sumei de 1.141.857,86 lei debit restant, 83.371,79 lei garanţii de bună execuţie, precum şi la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată către SC D. SA, conform ultimei comunicări a executorului judecătoresc din data de 19 ianuarie 2011, sumă de plată care se ridică la 777.921,93 lei.
A mai arătat că sumele de bani necesare satisfacerii creanţei SC D. SA trebuie să fie virate de către Guvernul României, astfel că această obligaţie incumba Guvernului, aşa cum rezultă chiar din Sentinţa nr. 625/104/2009 a Tribunalului Olt.
Reclamantul a arătat că executorul judecătoresc a somat oraşul Balş să achite suma de 777.921,93 lei, procedând la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale la terţul Trezoreria oraşului Balş.
A invocat perimarea executării, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii reclamantului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 523 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii, invocată de către pârâtul Guvernul României, şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 7/2006 repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) din ordonanţă pe proiecte eligibile se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea Secretariatului General al Guvernului.
Ca atare, alocarea sumei aferente programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural solicită, ca primă condiţie, emiterea unei H.G. cu procedura instituită de ordonanţă.
Or, având în vedere că, în speţă, nu a fost emisă H.G. de aprobare a repartizării sumei, Curtea a apreciat că pretenţia formulată de reclamant nu este actuală, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 523 din 26 octombrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Oraşul Balş prin Primar, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea recursului, s-a criticat ca eronată admiterea, de către instanţa de fond, a excepţiei prematurităţii cererii, întrucât cererea de finanţare a fost aprobată în baza O.G. 7/2006 de către Guvern, au fost adoptate mai multe hotărâri de Guvern prin care au fost alocate o parte din sumele cuprinse în cererea de finanţare şi că emiterea unei H.G., este un act procedural care priveşte această instituţie.
Reluând aspectele de fapt reiterate în cererea introductivă de instanţă, recurenta a mai susţinut că Guvernul poate fi obligat la plata sumei solicitate, aceasta fiind considerată operaţiune administrativă, instanţa de contencios administrativ fiind competentă a pronunţa o hotărâre în acest sens.
4. Întâmpinarea Guvernului României
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.
Intimatul a argumentat, în esenţă, că în mod corect a apreciat prima instanţă că acţiunea ar fi prematur introdusă, pretenţia formulată de reclamantul-recurent nefiind actuală, câtă vreme acordarea acestui drept este condiţionată, potrivit legii, de repartizarea sumelor prin hotărâre a Guvernului.
A mai susţinut că cererea reclamantului nu poate fi primită dată fiind lipsa plângerii administrative prealabile, condiţie de admisibilitate impusă de dispoziţiile imperative ale art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 554/2004.
5. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin acţiunea formulată de reclamant se tinde la obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumei de 589.921,93 lei, obligaţie care ar decurge din dispoziţiile O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 7/2006, „(1) Pentru finanţarea proiectelor care fac obiectul prezentei ordonanţe se acordă bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată. (2) Repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) pe proiecte eligibile se aprobă prin H.G., la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.”
Iar art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 602/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006 arată: „ Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 7/2006 , la propunerea Cancelariei Primului-Ministru, în baza hotărârilor Comisiei, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale şi pe proiecte declarate eligibile şi selecţionate de către Comisie şi se aprobă prin H.G.”
Este de necontestat, în aceste condiţii, că în lipsa unei hotărâri a Guvernului prin care să fie aprobate şi repartizate, cu precizarea cuantumului şi destinaţiei, sumele prevăzute pentru finanţarea proiectelor eligibile, în condiţiile O.G. nr. 7/2006, sumele respective nu pot fi solicitate, în mod direct, nici pe cale administrativă şi nici pe cale judecătorească.
O H.G. nu poate fi adoptată decât după iniţierea şi elaborarea proiectului de hotărâre, în conformitate cu Constituţia României, republicată, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001, cu modificările şi completările ulterioare ale H.G. nr. 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, cu principiile ordinii de drept, precum şi cu prevederile Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/1009.
În condiţiile în care sumele nu au fost aprobate de către autoritatea publică centrală şi procedura legală pentru adoptarea H.G. nu a fost încă finalizată, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru a solicita obligarea administraţiei la virarea sumelor solicitate.
În aceste condiţii, hotărârea instanţei de fond apare ca legală şi temeinică.
Nu pot fi primite însă criticile intimatului Guvernul României privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 5544/2004, partea care se consideră vătămată este obligată să parcurgă procedura plângerii prealabile, dar acest lucru este valabil doar în cazul în care obiectul acţiunii îl formează o cerere de anulare a unui act administrativ, dar nu şi atunci când obiectul acţiunii îl formează obligarea autorităţii la efectuarea unei operaţiuni administrative, precum în cauza de faţă.
În aceste condiţii, constatând că sentinţa atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Oraşul Balş prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 523/2011 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
