ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3566/2013
Dosar nr. 3349/2/2011
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul J.N. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 prin care în mod eronat s-a reţinut că ar avea o vechime utilă de numai 26 ani, 9 luni şi 5 zile.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că a avut următoarele profesii: 1 septembrie 1983 - 30 noiembrie 1984 - avocat; 1 decembrie 1984 - 31 martie 1996 - procuror; 1 aprilie 1996 - 10 iunie 1997 - avocat; 11 iunie 1996 - 16 decembrie 2010 - judecător.
Prin hotărârea a cărei rectificare o solicită nu s-a ţinut seama de faptul că are vechime neîntreruptă în activitatea juridică.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi a arătat că nu are atribuţii în stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, rolul său limitându-se doar la propunerea făcută Preşedintelui României privind eliberarea acestora din funcţie, la solicitarea judecătorului sau procurorului.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 7697 din 16 decembrie 2011, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să rectifice Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010, în sensul de a include şi perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 ca vechime utilă în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus eliberarea reclamantului din funcţia de judecător, prin pensionare, cu o vechime de 26 ani, 9 luni şi 5 zile.
Din Adeverinţa nr. 686 din 21 noiembrie 2011 eliberată de Baroul Olt (aflată la dosar) şi din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă faptul că perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 trebuie să fie inclusă în calculul vechimii în activitatea juridică, după cum impun dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare în perioada de referinţă.
3. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susţine faptul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu reţine ca argument al admiterii acţiunii decât conţinutul actului solicitat la cererea reclamantului, prin care se atestă faptul că acesta a funcţionat ca avocat în Baroul Olt, în perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984.
În considerentele sentinţei atacate nu se individualizează dreptul vătămat sau interesul legitim al reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004, modificată, încălcat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin emiterea hotărârii a cărei rectificare s-a cerut.
În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea contestată:
Prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 1 şi art. 14 din H.G. nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, deoarece nu a ţinut seama de faptul că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuţii cu privire la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.
Împrejurarea că intimatul a depus la instanţa de contencios administrativ documente referitoare la vechimea sa în magistratură nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea dedusă judecăţii este nelegală şi, pe cale de consecinţă, ar trebui modificată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant J.N. a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010, în sensul de a include şi perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 ca vechime utilă în favoarea acestuia.
Prima instanţă a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, pentru motivele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie.
Această soluţie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă o abordare superficială a cauzei, conform susţinerilor făcute în memoriul de recurs.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus Preşedintelui României eliberarea intimatului-reclamant din funcţia de judecător, prin pensionare, începând cu data de 16 decembrie 2010, şi s-a reţinut faptul că acesta îndeplineşte condiţiile impuse de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, deoarece are vechime utilă de 26 ani, 9 luni şi 5 zile (a se vedea dosar CAB).
După cum s-a prezentat anterior, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurentului-pârât la rectificarea hotărârii mai sus arătate, prin includerea în calculul vechimii utile a perioadei 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984, când acesta a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Olt.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Una dintre atribuţiile referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor este cea prevăzută la art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor.
Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de justificarea vătămării unui drept sau a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, "drept vătămat", în sensul Legii contenciosului administrativ, este orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ; prin "interes legitim privat" se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Actul administrativ care face obiectul prezentei acţiuni a fost emis în conformitate cu solicitarea primită şi atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind propunerea de eliberare din funcţie a judecătorilor, prevăzute de legea specială.
Înalta Curte apreciază nu există niciun drept prevăzut de lege în favoarea intimatului-reclamant şi care să fi fost vătămat prin emiterea hotărârii atacate.
Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverinţă din care să rezulte că au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile lor; această adeverinţă va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcţie şi va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcţia de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului şi venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului.
În baza art. 14 din acelaşi act normativ, stabilirea, actualizarea şi plata tuturor pensiilor prevăzute la art. 82, art. 84 şi la art. 85 alin. (2) şi (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
În cazul de faţă, în conformitate cu normele anterior citate, vechimea în magistratură a intimatului-reclamant a fost stabilită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuţii cu privire la stabilirea şi actualizarea pensiei de serviciu a magistraţilor.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt fondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinţei civile nr. 7697 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul N.J. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3564/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 357/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
