ICCJ. Decizia nr. 3564/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3564/2013
Dosar nr. 700/1/2013
Ședința publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 700/1/2013, petenta C.M.L. a formulat recurs împotriva hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 şi nr. 45 din 23 ianuarie 2013, dar şi a hotărârilor secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 747 din 27 septembrie 2012 şi nr. 874 din 20 noiembrie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, solicitând anularea acestora şi obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său pe o funcţie de execuţie vacantă la Curtea de Apel Iaşi.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea greşită a legii.
În concret, recurenta a precizat faptul că, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 din Regulamentul pentru transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, în mod nelegal, prin hotărârile deduse judecăţii, intimatul a respins cererea sa de transfer, cu toate că au existat posturi vacante la Curtea de Apel Iaşi.
Recurenta a apreciat că prin refuzul nejustificat al intimatului C.S.M. de a admite cererea sa i-a fost încălcat dreptul la carieră şi a fost supusă unui tratament discriminatoriu în raport cu alţi magistraţi cu grad de curte de apel cărora le-au fost admise cereri similare cu cea de faţă, ceea ce reprezintă încălcarea art. 14 din C.E.D.O.
În plus, recurenta a prezentat în detaliu situaţia posturilor vacante la instanţa la care a solicitat să fie transferată şi a arătat că funcţionează efectiv la Curtea de Apel Iaşi de peste doi ani, întrucât are gradul profesional de judecător de curte de apel.
În dovedirea memoriului de recurs, partea a depus la dosar: cererea de transfer; hotărârile Plenului C.S.M. nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 şi nr. 45 din 23 ianuarie 2013; hotărârile secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 747 din 27 septembrie 2012 şi nr. 874 din 20 noiembrie 2012; situaţia posturilor vacante la Curtea de Apel Iaşi în lunile septembrie şi noiembrie 2012; hotărârile Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Iaşi, nr. 21 din 21 iunie 2012 şi nr. 56/2012.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că hotărârile contestate sunt legale şi că au fost respectate dispoziţiile din Regulamentul aplicabil în materia transferului magistraţilor (filele 70-74 dosar).
În temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, intimatul a depus la dosar hotărârile atacate şi documentaţia care a stat la baza adoptării acestora (filele 75 - 106 dosar).
Recurenta a formulat concluzii scrise (filele 109 - 113 dosar).
Examinând legalitatea hotărârilor contestate în cauză, în raport de argumentele fiecărei părţi şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Prin cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 19645/1154/DRUO/25685/ST/2012, petenta C.M.L., judecător cu grad profesional de Curte de Apel la Judecătoria Iaşi, detaşată până la data de 31 martie 2013 la Curtea de Apel Iaşi, a solicitat transferul la instanţa anterior amintită.
Prin Hotărârea nr. 747 din 27 septembrie 2012, secţia pentru Judecători a C.S.M. a respins cererea de transfer, cu motivarea că la Curtea de Apel Iaşi, exista un singur post vacant, ce va fi ocupat de d-na judecător S.A.C., întrucât are vechimea cea mai mare în funcţia de judecător, în grad şi la instanţa de la care solicită transferul.
Prin Hotărârea nr. 1038 din 15 noiembrie 2012, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleaşi argumente ca şi cele reţinute de secţia pentru Judecători.
Prin cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 1/28926/1154/DRUO/25685/ST/2012, petenta C.M.L. a reiterat cererea de transfer la Curtea Iaşi de Apel.
Prin Hotărârea nr. 874 din 20 noiembrie 2012, secţia pentru Judecători a C.S.M. a respins cererea de transfer, cu motivarea că, în raport de necesitatea asigurării unui echilibru al volumului de activitate pe judecător la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti, în prezent, nu este oportună ocuparea unui post de judecător la Curtea de Apel Iaşi.
Prin Hotărârea nr. 45 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleaşi argumente ca şi cele reţinute de secţia pentru Judecători.
Înalta Curte apreciază că refuzul intimatului C.S.M. de admitere a cererilor de transfer formulate de către recurentă de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noţiuni.
Conform art. 3 din Regulamentul pentru transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, existente la momentul soluţionării cererilor recurentei:
„La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
-volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului sau soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială".
În raport de criteriile anterior enunţate, de situaţiile prezentate de cele două instanţe aflate în discuţie şi de argumentele invocate de către recurentă, în mod corect s-a apreciat, atât de către secţia pentru Judecători a C.S.M., prin Hotărârea nr. 747 din 27 septembrie 2012, cât şi de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 1038 din 15 noiembrie 2012, că cererea recurentei de transfer nu poate fi soluţionată favorabil, în condiţiile în care, la data de 1 septembrie 2012, la Curtea de Apel Iaşi exista doar un post vacant.
Pe acest post a fost numită, prin aplicarea criteriilor privind vechimea efectivă în funcţia de judecător, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul şi vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul, d-na judecător S.A.C., a cărei cerere a venit în concurs atât cu cererea recurentei, cât şi cu alte două cereri, formulate de d-nele judecător P.A.G. şi C.A.
Din actul existent la fila 21 dosar Înalta Curte de Casație Și Justiție, rezultă faptul că, la data de 1 septembrie 2012, la Curtea de Apel Iaşi existau în schemă 39 de posturi de judecător din care erau ocupate un număr de 36 de posturi. Aşadar, erau vacante 3 posturi, din care unul era aferent funcţiei de Preşedinte la secţia de contencios administrativ şi fiscal, unul era indisponibilizat pentru concursul de promovare, iar unul a fost ocupat de d-na judecător S.A.C.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la existenţa unui al doilea post vacant la Curtea de Apel Iaşi, se reţine din considerentele Hotărârii nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 a Plenului C.S.M. că acest post era aferent funcţiei de preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal, şi se afla la momentul adoptării Hotărârii nr. 747 din 27 septembrie 2012 a secţiei pentru judecători în procedura de ocupare.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) teza a II- a din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, posturile vacante de conducere nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.
Ca atare, în raport de dispoziţia regulamentară mai sus citată, postul vacant de conducere nu putea fi ocupat prin transfer.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că şi prin Hotărârea nr. 874 din 20 noiembrie 2012, secţia pentru Judecători a C.S.M. a făcut o aplicare corectă a criteriilor aplicabile în materia transferului judecătorilor. După cum s-a precizat anterior, această soluţie a fost menţinută prin Hotărârea nr. 45 din 23 ianuarie 2013 a Plenului C.S.M.
Conform situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data 1 noiembrie 2012, publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., reiese că la Judecătoria Iaşi, instanţa de la care se solicită transferul, din cele 53 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 52 posturi, 1 post fiind vacant. Totodată, 5 posturi erau temporar vacante.
La această instanţă, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 1305 cauze/judecător, faţa de media naţională de 1101 cauze/judecător, iar în acelaşi an încărcătura a fost de 1044 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 906 cauze pe schemă.
La aceeaşi instanţă, în primul semestru al anului 2012 încărcătura/judecător a fost de 739 cauze/judecător, faţă de media naţională de 674 cauze/judecător, iar în aceeaşi perioadă încărcătura a fost de 655 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 580 cauze pe schemă.
La Curtea de Apel laşi, instanţa la care se solicită transferul, conform situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data 1 noiembrie 2012, publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., din cele 39 posturi de judecător prevăzute în schemă, 37 posturi erau ocupate şi 2 posturi erau vacante, din care 1 post indisponibilizat pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie. Totodată, 2 posturi de judecător erau temporar vacante.
La această instanţă, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 707 cauze/judecător, faţă de media naţională de 1034 cauze/judecător, iar în acelaşi an încărcătura a fost de 635 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 950 cauze pe schemă.
În primul semestru al anului 2012, la aceeaşi instanţă, încărcătura/judecător a fost de 614 cauze/judecător, faţă de media naţională de 806 cauze/judecător, iar în aceeaşi perioadă încărcătura a fost de 566 de cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 800 cauze pe schemă.
În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte consideră că intimatul C.S.M. a făcut o apreciere corectă cu privire la necesarul de judecători la fiecare dintre cele două instanţe implicate în procedura de transfer a recurentei.
Ca atare, recurenta nu poate invoca încălcarea dreptului la carieră prin refuzul C.S.M. de a soluţia favorabil cererea sa.
În fine, instanţa apreciază că, în speţa de faţă, nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât recurenta nu a avut o situaţie profesională similară cu alţi judecători după cum a prezentat în memoriul de recurs, fapt care rezultă din cele de mai sus arătate.
Faţă de împrejurarea că autoritatea intimată a interpretat în mod legal şi corect dispoziţia normativă anterior indicată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C.proc.civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva Hotărârii nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 şi Hotărârii nr. 45 din 23 ianuarie 2013 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3566/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
