ICCJ. Decizia nr. 356/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 356/2013
Dosar nr. 238/35/2012/
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Marghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice:
1. Suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice;
2. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa nr. 31617 din 09 mai 2012 a D.G.F.P. a Judeţului Bihor - precum şi toate actele subsecvente acestora.
3. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012.
4. Obligarea Guvernului României si Ministerului Finanţelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012.
A invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146 lit. d), art. 115 alin. (4) si urm. din Constituţie si ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 si art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În motivarea cererii, reclamanta a criticat O.U.G. nr. 15/2012 pentru vicii în procedura de adoptare şi a susţinut că, efect al dispoziţiilor art. 5, care prevăd returnarea unor sume alocate unităţilor administrativ-teritoriale, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcţiona.
1. Încheierea ce face obiectul prezentului recurs
Prin Încheierea din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamanta U.A.T. Oraşul Marghita vizând suspendarea executării prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că măsura suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Or, Ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative, ci acte legislative, care nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Încheierii din 26 iunie 2012 a declarat recurs reclamanta U.A.T. Oraşul Marghita, susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivarea cererii, recurenta a invocat dispoziţiile art. 263 şi art. 277 din Tratatul privind U.E.şi a susţinut că orice act normativ poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul român nu a introdus expres ordonanţele de guvern în această categorie.
A reluat criticile privind viciile adoptării O.U.G. nr. 15/2012 şi efectele art. 5 asupra recurentei şi altor unităţi administrativ-teritoriale.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
Din această perspectivă este inadmisibilă şi cererea de suspendare a executării unei ordonanţe de guvern, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.
Se observă, de asemenea, că articolele T.C.E. invocate de către recurent privesc competenţa Curţii Europene de Justiţie, neputând fi extinse, prin analogie, cadrului instituţional naţional.
În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de U.A.T., Oraşul Marghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.T. Oraşul Marghita împotriva Încheierii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3564/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
